Kremlinul lansează atacuri directe împotriva Patriarhului Ecumenic Bartolomeu, dar aceste confruntări nu sunt de origine recentă, ci au rădăcini adânci în istoria și structura Bisericii Ortodoxe. În ultimele zile, aparițiile și declarațiile Moscovei indică o tensiune tot mai vizibilă între puterea politică rusă și autoritatea spirituală a patriarhilor din Constantinopol. Aceste mișcări nu sunt doar simple gesturi de retorică, ci reflectă o dispută veche cu implicații diplomatice și ideologice de amploare, ce pot modela viitorul Ortodoxiei mondiale.

Rădăcini istorice adânci: confruntarea pentru supremație în Ortodoxie

Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului, considerată în cadrul Bisericii Ortodoxe „prima între egali”, deține un statut special nu doar din punct de vedere spiritual, ci și cultural și istoric. În opinia majoritară, această poziție de „prim între egali” este consolidată de-a lungul secolelor prin Canoane și decizii ecumenice, cel mai important fiind Canonul al 28-lea, adoptat la Sinodul din Chalcedon din 451. În esență, această autoritate polivalentă conferă Patriarhului Bartolomeu un rol de coordonator spiritual, dar și de garant al unității și continuității Ortodoxiei mondiale.

Pentru Moscova, însă, această ierarhie și acest statut sunt puse sub semnul întrebării, mai ales în contextul mișcărilor recente ale Patriarhiei Constantinopolului în privința unor tematici care vizează chestiuni de autonomie și recunoaștere. Moscova consideră că anumite declarații și măsuri ale Patriarhului Bartolomeu tind să submineze poziția Rusiei în structura bisericească globală, alimentând astfel tensiunile dintre cele două patriarhii.

Atacurile directe ale Kremlinului: un semnal clar al divergențelor

Ultimul val de declarații și acuzații aduse Patriarhului Bartolomeu de către oficialii ruși nu mai lasă loc pentru interpretări ambiguizante. În ciuda faptului că Moscova susține în permanență autonomia și independența Bisericii Ortodoxe Ruse, a devenit clar că există o stare de reticență față de influența și deciziile Patriarhiei de la Constantinopol în chestiuni importante, precum administrația ueno-liturghiei și recunoașterea noilor autocefalii, inclusiv în cazul Ukrainiei.

„Ataacul recent al Kremlinului la adresa Patriarhului Bartolomeu nu a venit din senin. Confruntarea dintre Moscova și Constantinopol are rădăcini adânci”, subliniază o analiză realizată de publicația grecească Kathimerini, citată de Rador. Aceasta descrie o situație în care rivalitatea nu numai că persistă, ci devine tot mai acerbă, având implicații directe asupra unității globale a Ortodoxiei.

Context geopolitic și implicații pentru viitor

Se remarcă totodată o legătură strânsă între această dispută bisericească și tensiunile geopolitice din Ucraina și Republica Moldova, unde Moscova și-a revendicat de multă vreme influența. În aceste regiuni, autonomia și recunoașterea bisericilor locale s-au transformat în teme de dispută, având un ecou atât în plan ecleziastic, cât și în arena politică.

Expertiza analistului Bisericii explică faptul că, deși aceste conflicte par să fie pur spirituale, ele ascund interese geopolitice și dorința ambelor patriarhii de a-și afirma supremația. Pentru Moscova, poziția de centru al Ortodoxiei rămâne esențială pentru proiectul său de influență globală, iar atacurile la adresa Patriarhului Bartolomeu sunt percepute ca o încercare de a marginaliza și de a reduce influența Constantinopolului în spațiul ortodox mondial.

În timp ce disputa se acutizează, membrii comunității ortodoxe din întreaga lume urmăresc cu atenție evoluțiile. Pentru viitor, cel mai probabil, relațiile dintre Moscova și Constantinopol vor continua să fie marcate de tensiuni, iar această confruntare va avea repercusiuni și asupra unității spirituale a credincioșilor ortodocși, în contextul unui peisaj geopolitic instabil. În acest climat, rolul patriarhilor și al liderilor religioși va deveni și mai crucial pentru păstrarea unității și identității Ortodoxiei.