Pe 14 octombrie 2025, credincioșii ortodocși o cinstesc pe Cuvioasă Parascheva, o figură centrală în tradiția religioasă românească și Ocrotitoarea Moldovei. Această zi, marcată cu cruce roșie în calendarul bisericesc, atrage mii de pelerini la Iași, unde se află racla cu sfintele moaște. Credincioșii vin cu speranța de a obține binecuvântări prin rugăciune, respectând obiceiuri transmise de-a lungul generațiilor.

Ziua de 14 octombrie este o sărbătoare a credinței, în care majoritatea românilor își reafirmă legătura cu divinitatea. Este un prilej de reflecție și de apropiere spirituală, unde oamenii se dedică faptei bune și milosteniei. Tradițiile locale sunt păstrate cu sfințenie, subliniind importanța spirituală și culturală a acestei zile.

Cuvioasa Parascheva, originară din Boiados, a cunoscut devotamentul față de Hristos încă din copilărie. La numai 10 ani, a decis să-și dedice viața ajutorării celor nevoiași, împărțind tot ce avea. Pelerinajul său în locurile sfinte, de la Ierusalim la diverse aşezăminte monahale, ilustrează angajamentul său spiritual.

La 27 de ani, Cuvioasa și-a dat sufletul lui Hristos, iar moaștele sale au fost descoperite ulterior, recunoscute pentru puterile făcătoare de minuni. După o serie de mutări, sfintele moaște au ajuns în Moldova în 1641, unde sunt venerate până în prezent la Catedrala Mitropolitană din Iași.

Unul dintre cele mai importante obiceiuri de Sfânta Parascheva este pelerinajul de la Iași, recunoscut ca cel mai mare din țară. Credincioșii vin din diverse colțuri ale României pentru a se ruga și a atinge racla sfintei, considerată un simbol al speranței și al vindecării.

De asemenea, ziua este marcată în calendarul ortodox ca zi de odihnă, fără muncă fizică semnificativă. Credincioșii aprind lumânări și fac rugăciuni pentru sănătate și iertarea păcatelor. De Sfânta Parascheva, este obișnuit să se facă pomană pentru sufletele celor adormiți, ceea ce întărește tradițiile de compasiune și generozitate comunitară.

Sărbătoarea Sfintei Parascheva aduce nu doar un omagiu unei figuri emblematice din istoria religioasă românească, ci și un moment de uniune și solidaritate între credincioși. Este o ocazie importantă de a păstra vii tradițiile și valorile spirituale care ne definesc identitatea. Informațiile despre aceste obiceiuri și festivități pot să continue să inspire generații viitoare.