Christian Năsulea, profesor de economie mondială, a subliniat recent, la Digi 24, complexitatea discuției privind salariul minim în România, având în vedere diversele condiții economice regionale. Potrivit acestuia, impunerea unui salariu minim unic ar putea genera confuzii și va fi percepută ca o tentativă de creștere a taxelor de protecție, fără o reală îmbunătățire pentru cei din zone defavorizate.

Declarațiile sale vin în contextul în care Guvernul român intenționează să majoreze salariul minim în 2026, conform directivei europene ce solicită venituri corelate cu costul vieții și productivitatea. Năsulea susține că o abordare regională, similară celei din Germania, ar putea fi mai eficientă, permițând negocieri între angajatori și angajați la nivel de ramură și regiune.

Uniunea Europeană vizează coeziunea între statele membre, iar asta include reglementări privind salariul minim. Majorarea acestuia este percepută ca un răspuns politic, fără a lua în considerare impactul asupra locurilor de muncă în regiunile mai sărace, cum ar fi Vaslui și Mehedinți.

Problema legislației din România contribuie și ea la dificultăți; eliminarea muncii part-time face ca salariul minim să fie văzut ca o „taxă de protecție”. Aceasta impune angajatorilor să plătească contribuții mari pentru muncă, afectând flexibilitatea pieței muncii.

Premisele acestei discuții sugerează faptul că o simplă majorare a salariului minim nu va soluționa problemele economice existente. Mulți antreprenori pot considera că salariul minim devine prețul stabilit de stat pentru forța de muncă, ceea ce nu încurajează investițiile în capacitatea de muncă.

Este esențial ca discuțiile despre salariul minim să fie nu doar reactive, ci și strategice, având în vedere complexitatea economiei românești. Continuarea informării și analiza contextului economic pot contribui la dezvoltarea unor soluții sustenabile.