Orașul ascuns al Bucureștiului, un ecosistem al ruinelor și clădirilor istorice părăsite, captează atenția internațională printr-un documentar difuzat recent de televiziunea franco-germană ARTE. Filmul, care a debutat miercuri, 21 ianuarie, aduce în prim-plan povești nespuse ale capitalei, văzute prin ochii exploratorului urban Alex Iacob, cunoscut sub pseudonimul „Reptilianul”, un pasionat al arhitecturii și al patrimoniului uitat.

### De la curiozitate la documentare de impact

Pentru Iacob, explorarea ruinelor Bucureștiului nu a fost niciodată o activitate întâmplătoare. Timp de 16 ani, el s-a aventurat în clădiri dezafectate, încercând să surprindă sufletul unui oraș care îmbătrânește în tăcere, ascuns sub stratul superficial al modernizării rapide. La început, această explorare urbană nu avea alt scop decât curiozitatea personală, dorința de a descoperi ce se află dincolo de fațadele ferecate ale unor clădiri uitate, dar cu o istorie și o poveste aparte.

„Spațiile abandonate funcționează ca niște camere de reflecție unde orașul își arată fisurile reale și memoria nealterată de intervenții moderne”, mărturisește exploratorul, explicând importanța acestor locuri de a înțelege rădăcinile și transformările capitalei. Într-o capitală în continuă redefinire, aceste relicve devin adevărate martori tăcuți ai evoluției urbane, ale căror povești sunt adesea trecute cu vederea în tumultul cotidian.

### Cartografierea simbolurilor uitate și semnificațiile arhitecturale

Pe lângă activitatea de explorare, Alex Iacob a inițiat un proiect de cercetare dedicat simbolisticii arhitecturale intitulat „Omul Verde”. Aceasta pornește de la motiful vegetal-antropomorf, adesea întâlnit pe clădirile din București, în special pe cele din perioada Belle Époque. Aceste simboluri, despre care exploratorul susține că „apar frecvent pe clădirile vechi din București”, au devenit pentru el chiar un punct de plecare în interpretarea identității orașului, interpretare ce merge dincolo de simplele aspecte decorative.

Proiectul urmărește să descifreze mesajele ascunse în arhitectură, să recunoască simboluri ale identității locale, dar și să conserve aceste elemente pentru generațiile viitoare. În același timp, documentarul de pe ARTE aduce în vizor o altă realitate: dispariția lentă a patrimoniului, cauzată îndeosebi de ignoranță și presiunile imobiliare în creștere, care transformă aceste relicve în simple ruine, expuse acțiunii timpului și degradării.

### În fața dispariției: apariția unei noi conștiințe

Ceea ce face ca povestea acestor ruine să fie cu atât mai relevantă este efortul de documentare și arhivare inițiat de Alex Iacob. În ultimii 16 ani, el a cartografiat, fotografiat și analizat aceste spații, chiar dacă unele s-au transformat în simple grămezi de dărâmături. În aceste relicve, el vede o posibilitate de a înțelege mai bine trecutul orașului, dar și o lecție privind protecția patrimoniului.

„Exploarea acestor spații nu este doar pentru a ne obișnui cu ideea de ruină, ci pentru a înțelege mai bine identitatea noastră culturală și istorică”, explică Iacob. În ciuda presiunilor și a ritmului alert al dezvoltării urbane, el afirmă că aceste semne ale trecutului trebuie păstrate și valorificate, pentru a rămâne o moștenire vie.

În lumina acestor reflecții, documentarul de pe ARTE devine un semnal de alarmă și o invitație la re-evaluarea modului în care Bucureștiul își gestionează patrimoniul. Până acum, multe clădiri istorice și ruinete au fost pierdute sub greutatea nepăsării și a intereselor economice, însă astfel de inițiative pot contribui la sensibilizarea opiniei publice și la schimbarea atitudinii față de monumente.

Într-un peisaj urban în continuă metamorfoză, aceste relicve uitate pot deveni mai mult decât simple resturi ale trecutului — pot fi martori ai unei identități ce merită reîncărcată cu sens și respect. Perspectivele rămân deschise, însă, și rămâne de văzut dacă autoritățile și comunitatea vor reuși să regăsească în aceste fragmente de istorie un pilon al identității locale, într-un oraș atât de repede învățat să se uite spre viitor.