Statele Unite ale Americii susțin dezvoltarea capacităților militare europene, nu unirea sub o comandă centralizată

Bratislava devine scena unui discurs clarificat de oficialii americani în privința direcției în care evoluează alianța NATO. Într-o declarație făcută duminică, secretarul de stat al Statelor Unite, Marco Rubio, a reafirmat poziția Washington-ului în privința relației cu membrii europeni ai NATO: Bruxellesul trebuie să-și întărească independența militară fără a depinde de Statele Unite sau de alte puteri. În același timp, oficialul american a subliniat dorința SUA de a avea în Europa aliați autentici, puternici și independenți, nu țări care să urmeze în mod obedient directivele din Washington sau de la alte capitale globale.

O riguroasă separare între autonomie și control

Declarația venită din capitala slovacă scoate în evidență o tendință clară din partea Washington-ului: nu se opune eforturilor europene de a-și dezvolta propriile capabilități militare, dimpotrivă. Obiectivul principal al SUA este reducerea dependenței și consolidarea unei alianțe formate din state independente, capabile să-și asigure propriile interese și securitate în fața noilor amenințări din regiune și dincolo de oceane.

“Nu vrem ca Europa să depindă de” — a spus Rubio, ceea ce sugerează o schimbare de paradigmă față de prezentul și trecutul Înaintea declarației americane, pașii către o Europă mai autonomă în domeniul apărării sunt încurajați și susținuți. În contextul tensionărilor din estul Europei și al războiului din Ucraina, această poziție marchează o adresare directă atât către capitalele europene, cât și către Rusia, considerată recent o provocare la adresa stabilității regionale.

Criza Ucraineană și noile roluri ale NATO

Opinia lui Rubio vine într-un moment dificil pentru alianța NATO. În ultimele luni, toți aliații europeni s-au confruntat cu necesitatea de a-și întări capacitățile militare pentru a face față războiului din Ucraina și în același timp, pentru a contracara manevrele agresive ale Rusiei în regiune. În mod tradițional, Statele Unite au asigurat o preponderență în această cooperare, însă recent, liderii europeni au început să manifeste un interes crescut pentru autoguvernare militară.

De exemplu, Polonia și celelalte state din Europa Centrală și de Est și-au mărit bugetele pentru apărare și au inițiat proiecte de cooperare în domeniul tehnologiei militare. Anunțul lui Rubio pare să întărească ideea că Washington-ul nu dorește să controleze aceste evoluții, ci doar să asigure că vor fi însoțite de o strategie coerentă și de o forță de apărare autonomă, capabilă să contribuie la eforturile comune ale NATO.

Alinearea cu tendințele europene și provocările viitoare

Extinderea autonomia militară a Europei pare să fie o temă tot mai discutată în cadrul alianței. La întâlnirile recente, liderii europeni au pledat pentru o politică de apărare comună, în speranța de a reduce dependența de sprijinul extern, mai ales în situații de conflict rapid și de escaladare nedorită.

Pentru România, această poziție înseamnă o oportunitate dar și o responsabilitate. Ca stat membru NATO, țara noastră trebuie să-și mențină capabilitățile de apărare și să colaboreze estre în beneficiul securității regionale. Pe de altă parte, în contextul acestei noi maturizări a alianței, Bucureștiul trebuie să joace un rol activ în dezvoltarea propriilor capabilități, pentru a arăta că poate fi un partener-pe-pare cu celelalte state europene.

De altfel, discuțiile recente și declarațiile oficialilor americani sugerează că eforturile vor continua pentru consolidarea unei Europe mai autonome în materie de apărare, dar și pentru păstrarea unității NATO într-un mediu geopolitic tot mai complicat. Cu un război în Ucraina și un Răsărit tot mai agresiv, perspectivele pentru următorii ani indică o nevoie tot mai mare de alianță, în care fiecare stat să își poată apăra interesele, fără a depinde excesiv de un partener global.

Pe măsură ce situația din regiune evoluează, este clar că ambele părți, atât Europa, cât și SUA, caută un echilibru între solidaritate și autonomie, pentru a construi un front comun în fața provocărilor viitoare.