Plata salariilor „la negru”, o rană deschisă a economiei românești din anii ’90 și 2000, are consecințe directe asupra pensiilor de astăzi. Mulți români care au primit o parte din venituri „sub masă” se confruntă acum cu pensii mai mici decât ar fi meritat. Această practică, răspândită în special în perioada de tranziție, a lăsat urme adânci în sistemul de asigurări sociale.

Efectele ascunse ale muncii nedeclarate

Mecanismul era simplu: angajații erau declarați cu un salariu minim pe economie, iar diferența până la suma reală era plătită „cash”, fără a fi impozitată. Astfel, angajatorii economiseau taxe și contribuții, iar angajații primeau o sumă mai mare de bani în mână. Însă, acest „avantaj” pe termen scurt ascundea riscuri majore pentru viitor.

Contribuțiile la sistemul de asigurări sociale, calculate pe baza salariului oficial, erau mult mai mici decât ar fi trebuit. Asta înseamnă că, la momentul pensionării, persoanele respective au acumulat puncte de pensie mai puține. Cu alte cuvinte, pensiile lor sunt mai mici decât ar fi fost dacă veniturile ar fi fost declarate integral.

Munca „la negru” a afectat, de asemenea, investițiile în infrastructură, sănătate și educație. Banii care nu au fost colectați prin taxe nu au putut fi folosiți pentru dezvoltarea acestor domenii cruciale pentru societate.

Cum se reflectă acesastă practică în pensii

Calculul pensiilor se bazează pe principiul contributivității. Cu cât o persoană a contribuit mai mult la sistemul de asigurări sociale, cu atât va primi o pensie mai mare. Astfel, cei care au lucrat cu salariul minim declarat pe perioada îndelungată se confruntă acum cu pensii mici.

Potrivit datelor oficiale, numărul românilor cu pensii sub 2.000 de lei este în continuare semnificativ. O parte din această situație este direct legată de munca „la negru” din trecut. Multe persoane nu au informații clare despre cum au fost declarate veniturile lor.

De asemenea, legislația din domeniu nu permite, în multe cazuri, o rectificare a contribuțiilor în funcție de veniturile reale. Acest lucru înseamnă că cei afectați nu pot corecta acum situația pentru a-și crește pensiile.

Măsuri pentru reducerea muncii nedeclarate

Statul a încercat, de-a lungul timpului, să combată munca nedeclarată prin diverse măsuri. Acestea includ controale mai stricte din partea inspectorilor de muncă, stimulente pentru angajatori și campanii de informare.

Digitalizarea a ușurat detectarea muncii „la negru”. Sistemele informatice permit o mai bună monitorizare a activității companiilor și a veniturilor angajaților. Cu toate acestea, fenomenul nu a fost eradicat complet.

Cu toate eforturile depuse, munca „la negru” rămâne o problemă persistentă în România. În prezent, peste 15% dintre români lucrează fără forme legale.