Încrederea în organizațiile neguvernamentale din România: stabilitate fragilă într-un peisaj social schimbător

Într-un context social marcat de crize successive, de polarizare accentuată și de o neîncredere aparent generalizată în instituțiile statului, nivelul de încredere în organizațiile neguvernamentale (ONG-uri) din România se menține stabil în jurul valorii de 50%. Aceasta este, pe scurt, concluzia unui sondaj recent realizat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC), o organizație de referință în urmărirea percepției publice asupra vehiculelor societății civile.

Contextul social și impactul asupra percepției cetățenilor

Rezultatele sondajului reflectă o stare de incertitudine profundă în rândul românilor, unde încrederea în orice instituție, fie ea publică sau privată, pare să fi fost grav afectată. În ultimii ani, crizele economice, sociale și politice successive – de la pandemie, la tensiuni geopolitice și conflicte interne – au generat un climat de nesiguranță, amplificat de polarizarea opiniei publice și de discursurile agresive din societate.

În acest mediu, ONG-urile și-au păstrat, totuși, statutul de actori relevanți, deși cu o credibilitate relativ modestă. “Nivelul de încredere al populației în organizațiile neguvernamentale din România se menține aproape de 50%, ceea ce indică o stabilitate fragilă, caracterizată mai mult de indiferență sau scepticism decât de entuziasm”, explică reprezentanții FDSC.

Neîncrederea persistentă și provocările organizațiilor civice

Deși încrederea în ONG-uri nu a suferit fluctuații majore în ultimii ani, această relativă stabilitate nu trebuie confundată cu un entuziasm sau o susținere solidă. Într-un peisaj în care instituțiile statului sunt frecvent contestate sau chiar ignorate, ONG-urile încearcă să-și consolideze rolul de verigi esențiale în funcționarea societății civile.

Însă, rezultate ale sondajului recomandă o reflecție asupra strategiei și mijloacelor prin care organizațiile civice își pot crește claritatea și încrederea în rândul populației. “Neîncrederea față de ONG-uri este și ea relativ constantă, ceea ce indică necesitatea de a întări transparența și impactul real al activităților lor”, adaugă experții.

**Ce urmează pentru societatea civilă?

Într-un peisaj social atât de tensionat, ONG-urile trebuie să găsească noi modalități de a se conecta cu cetățenii, de a demonstra impactul concret al acțiunilor lor și de a combate percepția de indiferență. În același timp, este esențial ca autoritățile să participe activ la această dinamică, oferindu-le sprijin și recunoaștere.

Pe termen lung, evoluțiile în domeniul încrederii civice vor depinde, în mare parte, de modul în care societatea românească va reuși să gestioneze și să depășească crizele momentului, creând un context în care ONG-urile pot funcționa ca adevărate catalizatoare ale schimbării. În condițiile în care încrederea nu poate fi construită peste noapte, este de așteptat ca acest procent de 50% să devină un barometru clar al eforturilor de consolidare a unui dialog real și transparent între cetățeni și actorii societății civile.

Privind spre viitor, perspectiva rămâne una incertă, dar cu un potențial de redresare dacă actorii relevanți vor reuși să demonstreze impact concret și să cultive o cultură a transparenței și responsabilității. Într-o societate în care neîncrederea și polarizarea pot deveni factorii principali de destabilizare, ONG-urile vor trebui să joace un rol tot mai important în reconstructia încrederii, în speranța unui climat social mai stabil și mai echilibrat.