Senatul României a aprobat tacit, în februarie 2026, un proiect de lege ambițios care prevede reglementări stricte privind securitatea cibernetică pentru prosumatori și micii producători de energie din surse regenerabile. Deși inițiativa se află acum în mâinile Camerei Deputaților, care are rolul de for decizional, măsurile propuse au aprins deja o serie de dezbateri aprinse în mediul civic și în rândul actorilor din domeniul energetic.

Noile reguli și poziția autorităților

Proiectul urmărește implementarea unor standarde tehnice obligatorii pentru accesul la rețelele electrice și pentru dispecerizarea energiei produse de către prosumatori, în special cei cu instalații de până la 1 MW. În viziunea inițiatorilor, aceste măsuri sunt menite să asigure o mai bună securitate a infrastructurii și să prevină riscurile generate de integrarea din ce în ce mai mare a sistemelor descentralizate în piața energetică națională. În acest sens, Directia Națională de Securitate Cibernetică (DNSC) va avea competența de a stabili reguli tehnice prin ordine administrative, pentru protejarea infrastructurii critice a sistemului energetic.

Cu toate acestea, propunerea a generat reacții vehemente din partea comunităților de prosumatori și ONG-urilor din domeniul energiei. Reprezentanții acestor grupuri avertizează că proiectul ar putea duce la intervenții excesive în sistemele individuale de producție, inclusiv limitarea sau chiar oprirea funcționării instalațiilor fotovoltaice în anumite condiții. Criticile majore vizează faptul că implementarea unui sistem de audit tehnic și informatic pentru sute de mii de invertoare, de diverse mărci și modele, ar implica costuri logisitice și financiare foarte mari, resurse care ar putea fi travaliate doar de instituțiile mari, dezavantajând micii producători.

Nu în ultimul rând, există temeri că reglementarea ar putea da naștere unui control centralizat exagerat asupra infrastructurii private, sub pretextul securității cibernetice, reducând autonomia prosumatorilor. Aceștia se tem că măsurile propuse vor favoriza instaurarea unui sistem de supraveghere excesivă, cu potențial de a încălca libertatea de gestionare a propriilor instalații.

Reacții și opoziție din partea instituțiilor și a industriilor

În același timp, proiectul a stârnit preocupări și din partea autorităților de reglementare. Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) a trimis un aviz critic, susținând că legislația propusă nu ține cont de cadrul legal existent și de rolul său de sectorial competent în domeniul securității cibernetice. În opinia acesteia, măsurile de protecție trebuie concentrate pe infrastructurile esențiale și sistemele informatice centrale, nu pe auditarea fiecărei unități mici de producție de energie, considerând că o abordare diferențiată ar fi mai eficientă și mai potrivită cu standardele europene privind infrastructurile critice.

Consiliul Concurenței a solicitat clarificări suplimentare pentru a evita interpretările ambigue referitoare la aplicabilitatea legii, subliniind importanța delimitării precise a categoriilor de centrale și surse de energie vizate. În contextul în care în România există peste 250.000 de prosumatori conectați rețelei naționale, cu o putere instalată totală de peste 3.000 MW, orice măsuri restrictive ar putea avea un impact semnificativ asupra pieței energetice locale. Dezvoltarea energiilor regenerabile descentralizate devine tot mai mult un factor de bază pentru sistemul național, nu doar o soluție ecologică.

Provocări și perspective în fața unui sistem în schimbare

Proiectul de lege marchează o schimbare de paradigmadomenială, în care energia distribuită non-central devine, pe lângă o componentă de sustenabilitate, și o componentă strategică în securitatea cibernetică a sistemului energetic. În acest context, dezbaterile nu mai sunt doar despre mijloacele de producție a energiei, ci și despre gestionarea datelor, controlul infrastructurii digitale și echilibrul delicat dintre protejarea intereselor naționale și libertatea individuală.

Știința și tehnologia evoluează rapid, iar în acest peisaj dinamic, decizia finală a Camerei Deputaților va fi crucială. Fie va confirma tendința de centralizare și control cibernetic, fie va adopta un sistem mai flexibil, care să protejeze infrastructura critică fără a supraîncărca micii producători cu responsabilități excesive. Într-o lume în care transformarea energetică devine inevitabilă, România va trebui să găsească un echilibru între inovație, securitate și libertate, pentru a nu pierde din vedere valoarea pe termen lung a energiilor regenerabile distribuite.