Schimbările din lumea digitală, adesea mai subtile decât se percep la prima vedere, redefinește modul în care ne raportăm la rețelele sociale și la consumul media. La o primă vedere, nu se face niciun anunț oficial în privința acestor transformări, dar impactul lor se acumulează în timp și devin evidente în comportamentul utilizatorilor. Cercetările recente ale lui Richard Rogers, director al Digital Methods Initiative de la Universitatea din Amsterdam, indică faptul că, în multe țări, consumul de conținut pe rețelele sociale a depășit deja alte forme tradiționale de media. Mai mult, această evoluție nu mai este subiect de discuție despre importanța rețelelor, ci despre modul în care ele funcționează, ce își aleg să arate și ce anume prioritizează înainte ca noi să facem click pe aplicație.

### De la “peretele social” la feedul „Pentru tine”: poziția centrală a algoritmilor

Schimbarea fundamentală constă în trecerea de la logica inițială a rețelelor sociale, unde utilizatorul vedea ce postează prietenii sau conturile urmărite, la un sistem în care feedul algoritmic devine nucleul experienței. Rogers descrie această etapă ca fiind “post-rețele sociale”, un termen care surprinde idea unei epoci în care ceea ce vedem pe ecran nu mai depinde doar de preferințele noastre directe, ci de un sistem sofisticat capabil să preselecționeze și să recomande conținut la scară largă.

Acest model se bazează pe secvențe aproape infinite de videoclipuri și postări scurte, precum cele de pe TikTok, YouTube Shorts sau Instagram Reels. Algoritmul “Pentru tine” relocă controlul de la utilizator la sistem, reorganizând nu doar ceea ce apare, ci și percepția asupra cronologiei personale și asupra ceea ce înseamnă a „răsfoi” conținut digital. Ascunse în spatele acestor fluxuri, micro-gesturile utilizatorilor – cum ar fi oprirea derulării, trecerea rapidă peste un clip sau o privire scurtă – sunt interpretate de algoritm drept semnale de interes, chiar dacă uneori comportamentul pare întâmplător sau lipsit de intenție.

Această tehnologie are capacitatea de a captura finețuri ale atenției, transpunând mișcarea degetului pe ecran într-un fel de carnet de notițe despre preferințe, curiozități și toleranțe. Rogers afirmă că aceste semnale sunt folosite pentru a menține utilizatorii cât mai mult timp pe platformă, livrând atât conținut plăcut, cât și articole care pot provoca disconfort sau provocări. În esență, tot acest mecanism devine o economie a atenției, unde diversitatea ofertelor — de la conținut relaxant până la subiecte controversate — devine strategia pentru a prelungi timpul petrecut online.

### Declinul web-ului deschis și concentrarea în ecosisteme închise

Un efect vizibil al acestor schimbări este închiderea tot mai accentuată a spațiului digital în jurul platformelor de consum intens. Rogers observă că traficul și activitatea digitală se mută din ce în ce mai mult în ecosisteme închise, precum TikTok sau Instagram, care funcționează ca niște „globuri anticontent” izolând utilizatorii într-un flux continuu de clipuri și recomandări. Acest fenomen contribuie la o reducere a accesului la web-ul deschis, bazat pe standarde și reguli comune, favorizând în schimb ecosisteme controlate și închise. În această nouă paradigmă, internetul începe să semene mai mult cu o serie de straturi increstinate, unde navigarea liberă între site-uri și servicii tradițională devine din ce în ce mai dificilă.

De asemenea, Rogers subliniază că această tendință transformă modul în care gândim și creăm conținut. Înainte, un creator de conținut talentat putea să se bazeze pe diversitatea și libertatea web-ului deschis, unde să ajungă la public prin propriile calități și parteneriate. Astăzi, însă, profesionalizarea și înțelepciunea în interpretarea semnalelor algoritmice devin necesare pentru a rămâne relevant. Creatorii trebuie să stăpânească formatele, să gestioneze strategiile de publicare și să interpreteze reacțiile și performanțele conținutului în interiorul ecosistemelor închise dacă doresc să își păstreze audiența în acest mediu tot mai fragmentat și controlat.

Pe măsură ce această dinamică avansează, întrebarea legată de cine produce și distribuie în mod real conținutul devine tot mai complicată. În timp ce creatorii profesioniști învață să navigheze această nouă paradigmă, masele de utilizatori devin mai mult consumatori pasivi, prizonieri ai unor fluxuri algoritmice care nu mai sunt atât de transparente. Iar, pentru cele mai mari platforme, această evoluție înseamnă un control sporit asupra comportamentului digital și o reducere a libertății și diversității în spațiul public online.

În aceste condiții, perspectiva unei reveniri la un web deschis, în care informația trebuie să circule liber și echitabil, pare din ce în ce mai dificil de atins. În schimb, se întăresc tendințele de consolidare și de simplificare a experienței digitale, ceva ce ne poate învăța, dacă suntem atenți, despre modul în care noile tehnologii dau forma nu doar mediului nostru online, ci și societății în ansamblul ei.