Zeci de organizații civice și inițiative din București și alte orașe din țară solicită legalizarea grădinilor comunitare pe domeniul public. Deși această practică este răspândită în multe orașe europene, în România cultivarea plantelor pe terenuri publice rămâne interzisă, iar acestea funcționează adesea în moduri informale, fără un cadru legal clar. Propunerea vine din partea Rețelei Grădinilor Comunitare, o structură recent înființată, care reunește 23 de organizații și grupuri civice, dintre care mai multe active în Capitală.

Un pas important pentru promovarea grădinăritului urban în România

Adrian Dohotaru, membru al rețelei și activist civic, explică clar ce urmăresc inițiatorii: “activaști și specialiști din mai multe orașe din țară am înființat această Rețea a Grădinilor Comunitare pentru a da posibilitatea la cât mai mulți români să practice grădinăritul pe domeniul public, în momentul de față interzis.” Aceștia cer autorităților locale adoptarea unor regulamente care să permită această activitate, precum și crearea, începând din 2026, a câte 10 spații-pilot de grădinărit comunitar în fiecare urbe din țară.

Rețeaua susține că, în prezent, cultivarea plantelor comestibile pe domeniul public este interzisă, ceea ce limitează drastic accesul cetățenilor la spații verzi de calitate, precum și la posibilitatea de a produce singuri legume și fructe. Propunerea vizează, pe termen lung, o schimbare legislativă care să integreze grădinile comunitare în peisajul urban, ca un mod de a reduce dependența de supermarketuri și de a crește conectarea oamenilor cu natura.

De la realitate la inițiative informale: grădinile din București

În același timp, există deja în București și alte orașe o serie de grădini “informale”, create de pasionați, în diverse spații publice abandonate sau neglijate. Aceste spații, deși nu beneficiază de o reglementare legală, indică un interes crescut al cetățenilor pentru cultivarea graduală a propriului teren. Într-un sondaj realizat recent, aproape 15% dintre respondenți au spus că și-ar dori să aibă o grădină sau liveză în spațiile verzi ale orașului, ceea ce denotă o nevoie reală și o dorință de schimbare.

Dohotaru povestește cum a început să cultive un teren public abandonat după ce fiul său s-a întrebat de unde vine mâncarea, fiind educat în stilul supermarketurilor. “Neavând bunici la țară, nu își imagina de unde vine hrana. În lipsa grădinilor comunitare, pierdem contactul cu hrana, cu natura, cu relaxarea activă, cu socializarea față în față, între mai multe generații”, spune activistul, subliniind rolul esențial al acestor spații în întărirea legăturilor umane și în educația alimentară.

Un alt aspect important ține de costurile implicate. Deși acestea variază în funcție de dimensiune și de implicarea administrației locale, Dohotaru susține că “costurile depind de suprafață, de amenajări, de cât e contribuția primăriei și cât a grădinarilor. Dar dacă primăria oferă teren, eventual ceva apă, atunci deja e un început bun.” Cu sprijinul administrației, inițiativele pot deveni sustenabile și accesibile pentru toți cetățenii.

Perspectiva viitorului: pași concreți și așteptări

Rețeaua a adresat deja solicitări oficiale către autoritățile din București, Cluj-Napoca, Timișoara și Sibiu, dar până în prezent nu a primit răspunsuri concrete. În Capitală, obiectivul principal este adoptarea unui regulament local explicit, care să permită și să reglementeze grădinile comunitare pe domeniul public, conform unui model propus de rețea și dezvoltat de experți în politici publice.

Inițiativa a atras semnături și sprijin din partea unor organizații precum Asociația Peisagiștilor din România sau Grădina Comunitară Titan, toate unite în dorința de a transforma peisajul urban românesc, în viitor, într-unul mai verde, mai sănătos și mai dinamic. În timp ce autoritățile trebuie încă să ofere un cadru juridic clar, potecile spre grădinile comunitare sunt în continuare deschise, iar interesul orașenilor crește pe zi ce trece. În peisajul urban al României, așteptarea principală este ca inițiativele civice să fie în sfârșit recunoscute și sprijinite oficial, pentru ca grădinile comunitare să devină parte integrantă a vieții cotidiene.