Emeric Ienei a devenit, începând de ieri, o legendă nemuritoare a sportului românesc, iar dispariția sa, la 88 de ani, a întristat o țară întreagă.

Din păcate, „Nea Imi“ a trăit o mare supărare în ultimii ani ai vieții sale, fiind victima unei nedreptăți care l-a afectat profund, mai ales în contextul problemelor de sănătate cu care s-a confruntat. Ultima fotografie cu Emeric Ienei vorbește de la sine.

### Emeric Ienei ne-a lăsat o frază celebră

Emeric Ienei a avut o carieră remarcabilă, atingând „Everestul“ fotbalului în 1986, când a obținut Cupa Campionilor Europeni cu Steaua ca antrenor. Cu ocazia finalei de la Sevilla, meci câștigat în fața Barcelonei după executarea loviturilor de departajare, Ienei a declarat despre acest meci răspunzând unei publicații spaniole. Antrenorul a dorit să ia presiunea de pe echipa sa, rostind fraza care a intrat în istoria fotbalului românesc: „Nu-mi fac iluzii, ca să n-am deziluzii“.

De-a lungul timpului, acest citat a fost preluat și de alții, devenind izvor de inspirație în vocabularul fotbalului românesc.

### Performanțele inegalabile ale regretatului Emeric Ienei

Ienei este recunoscut ca unul dintre cei mai mari antrenori din fotbalul românesc, reușind să câștige Cupa Campionilor Europeni pe 7 mai 1986, împreună cu Steaua București. Pe lângă această realizare, a adunat un palmares impresionant, având 5 titluri naționale (1976, 1978, 1985, 1986, 1994) și 3 Cupe ale României (1976, 1985, 1999). A condus Steaua în șase perioade diferite, iar în două rânduri a fost selecționerul naționalei României.

### A scris istorie și pentru naționala României

În perioada în care a fost selecționer, Ienei a reușit să califice România în optimile Campionatului Mondial din 1990 și în sferturile de finală ale Campionatului European din 2000. Sub conducerea sa, naționala a învins Anglia cu 3-2, înregistrând o victorie memorabilă.

### O legendă a Stelei București și ca fotbalist

Emeric Ienei a fost și un simbol al Stelei București pe parcursul carierei sale de fotbalist, între 1957 și 1969, jucând ca fundaș central și mijlocaș defensiv. A obținut alături de „militari“ 3 titluri de campion și 4 Cupe ale României. A evoluat, de asemenea, la alte cluburi, iar după retragere a pregătit mai multe echipe de fotbal, lăsând o moștenire durabilă în sportul românesc.



Sursa articol