Premierul Ilie Bolojan a anunțat recent intenția Guvernului de a introduce obligativitatea ca medicii absolvenți să rămână în țară pentru o perioadă determinată după finalizarea studiilor. Propunerea a stârnit dezbateri intense în societate, fiind percepută atât ca o măsură pentru a combate deficitul de personal medical, cât și ca o potențială ingerință în libertatea absolvenților. În realitate, această idee nu este una revoluționară la nivel european, ci mai degrabă o măsură utilizată punctual în diverse țări membre ale Uniunii Europene.

Practici diferite în Europa pentru retenția medicilor tineri

Deși formularea exactă a „obligației” variază, conceptul de a stimula medicii tineri să rămână în țară după absolvire face parte din politicile de sănătate ale multor state europene. În majoritatea cazurilor, însă, măsurile adoptate nu sunt unele extinse, ci mai degrabă condiționări temporare și adaptate contextului local. De exemplu, în unele țări, absolvenții de medicină trebuie să își onoreze o perioadă de serviciu în instituțiile publice, condiționată de suma burselor primite în timpul studiilor.

Aceasta înseamnă că, de cele mai multe ori, autoritățile legiferează o formă de retenție punctuală, mai mult sau mai puțin strictă, în funcție de situația din domeniul medical și de resursele disponibile. În regiuni unde deficitul de medici este critic, astfel de măsuri au fost aplicate pentru o perioadă limitată, fiind prelungite sau adaptate ulterior conform nevoilor. În alte țări, cea mai frecventă soluție este oferirea de pachete atractive de beneficii pentru medicii tineri în primii ani după absolvire.

Politici flexibile, în funcție de bursă și condiții

Un aspect comun în toate aceste state este diferența de abordare în funcție de condițiile financiare și de tipul bursei primite de studenți. În unele țări, absolvenții trebuie să revină în țară pentru o perioadă egală cu valoarea burselor primite, fapt care funcționează ca o formă de compensare a investiției statului în pregătirea medicilor. În alte situații, aceste condiții sunt aplicate punctual, fiind evaluate în funcție de zonele sau specializările deficitare.

Mai mult, în multe țări europene, autoritățile încearcă să creeze un echilibru între nevoia de a-și menține medicii pe termen lung și libertatea individuală a absolvenților. Astfel, în timp ce măsuri stricte pot fi întâlnite în anumite regiuni, în altele se preferă stimulente și programe de relocare, care să îi aducă pe medicii tineri în zonele deficitare, fără a impune condiții durabile.

Contextul românesc și perspectiva integrării măsurilor europene

Propunerea premierului Ilie Bolojan are la bază o realitate dureroasă: numărul de medici tineri care pleacă definitiv din țară rămâne ridicat, creând un deficit acut în sistemul de sănătate publică. Însă luarea în calcul a unor măsuri de ordin legal sau contractual trebuie făcută cu responsabilitate, pentru a nu limita drepturile fundamentale ale cetățenilor.

Aplicarea unor astfel de măsuri trebuie adaptată, astfel încât să nu aducă prejudicii tinerilor absolvenți, ci să le ofere totodată motivarea de a rămâne în țară în perioade critice. În context european, un model flexibil și orientat spre stimulente, mai degrabă decât spre sancțiuni dure, pare să fie metoda preferată în gestionarea acestei dileme.

De acum înainte, discuțiile privind politicile de retenție a medicilor tineri vor trebui să ia în calcul nu doar experiența altor state, ci și specificul României, pentru a găsi o formulă eficientă, sustenabilă și echitabilă. În timp ce guvernul caută soluții, abordarea europeană ar putea oferi un ghidaj valoros, astfel încât măsurile să fie nu doar punitive, ci și stimulative, pentru a păstra tinerii medici acasă și a consolida sistemul de sănătate pe termen lung.