Violența extremă între minori: un semnal de alarmă pentru întregul sistem social

Fenomenul violenței extreme în rândul tinerilor și adolescenților a devenit o problemă tot mai acută în societatea românească, fiind într-un continuu trend ascendent. În ultimele luni, incidentele violente în unitățile școlare, la argumentele pubere precum și pe străzile aglomerate, au atras nu doar atenția autorităților, ci și preocuparea părinților și a specialiștilor în sănătate mentală. Psihologul Mihaela Dinu, reprezentantă a Organizației „Salvați Copiii”, semnalează că această formă de violență nu trebuie privită ca fiind doar rezultatul unor comportamente individuale, ci ca un eșec colectiv.

Eșecul sistemic și responsabilitatea distribuției

Într-un comunicat de presă, Dinu avertizează că „violenta extremă între minori este un eșec colectiv, nu doar un act individual”, subliniind că responsabilitatea nu poate fi dusă doar pe umerii tinerilor sau pe ai familiei. În fapt, această problemă devine o reflectare a sistemului social, educațional și familial, care nu reușește să pună bazele unui comportament sănătos și responsabil în rândul tinerilor. În același timp, ea evocă importanța unei abordări integrate, în care toate palierele sociale trebuie să colaboreze pentru a preveni astfel de fenomene.

De la trauma timpurie și lipsa unui mediu familial stabil, la influența mediului școlar și a mediului online, factorii care contribuie la declanșarea actelor violente sunt diversificați. Psihologul subliniază că „printre factorii care duc la acte de violență se numără cei psihologici, cum sunt trauma timpurie”, dar și influențele externe precum collectif sau mediul virtual, unde comportamente negative pot fi amplificate și normalizate foarte rapid.

Impactul mediului școlar și nevoia de intervenție precoce

Un alt aspect critic atins de Dinu vizează cadrul școlar și rolul său în prevenirea și gestionarea violenței. Puține școli sunt pregătite să abordeze eficient astfel de situații, iar lipsa programelor de educație emoțională și de management al conflictelor agravează situația. În plus, sistemul educațional pare să fie, adesea, pasiv față de fenomen, limitându-se la sancțiuni punitive în cazul unor incidente fără a aborda cauzele profunde.

Previziunea pe termen lung a acestei probleme indică necesitatea unei intervenții timpurii, implementarea unor programe de sprijin psihologic, dar și implicarea activă a familiei și comunității. În ultimii ani, au fost demarate diverse proiecte pentru educație socio-emoțională în școli, însă implementarea lor la scară largă rămâne un deziderat dificil. Tinerii aflați în medii vulnerabile sau cu traume nevindecate sunt cei mai expuși riscului de a se implica în acte violente, iar nevoia de suport specializat devine stringentă.

Perspectiva unui sistem integrat de prevenție

Este clar că nu există o soluție simplă pentru această escaladare a violenței între minori, dar ceea ce pare esențial este o schimbare de paradigma. În cadrul sistemului social trebuie instaurat un proces de intervenție precoce, cu accent pe sănătatea mentală, educație incluzivă și suport pentru familia vulnerabilă. În același timp, societatea trebuie să-și asume mai multă responsabilitate în educarea tinerilor pentru a gestiona conflictele și pentru a dezvolta empatia.

Ultimele discuții și inițiative legislative din domeniu vizează, printre altele, crearea unor programe mai bine adaptate nevoilor actuale ale tinerilor, precum și modalități de reducere a influenței mediului negativ în mediile online. În această direcție, implicarea autorităților locale, ONG-urilor și cadrului didactic devine vitală pentru construirea unei societăți în care violența să devină o excepție, nu regula.

Deși provocarea este complexă și necesită răbdare, observăm tot mai mult semnale de progrese în direcția conștientizării și implicării colective. În ultimul an, mai mulți experți, părinți și cadre didactice avertizează asupra necesității de a lucra nu doar pentru sancționare, ci și pentru prevenție, pentru a oferi tinerilor metode de gestionare a emoțiilor și a conflictelor. O transformare reală a acestei părți vulnerabile a societății poate veni doar prin eforturi susținute, centrate pe sprijin, educație și responsabilitate comună.