Calculul cuantic reprezintă, de peste un deceniu, una dintre cele mai promițătoare tehnologii pentru rezolvarea problemelor considerabile pentru calculatoarele clasice. În 2025, însă, discuția s-a mutat de la dacă tehnologia va funcționa vreodată, la cât de apropiem, în realitate, de computere cuantice funcționale și utile dincolo de mediul de laborator.

Stadiul actual al tehnologiei cuantice se concentrează pe sisteme NISQ (Noisy Intermediate-Scale Quantum). Acestea utilizează zeci sau sute de qubiți, însă sunt afectate de zgomot și erori frecvente. Astfel, pot rula doar algoritmi experimentali, pe durate limitate, fără corecție completă a erorilor.

Companii precum IBM, Google, IonQ și Rigetti au înregistrat progrese semnificative în creșterea numărului de qubiți și reducerea ratei de eroare. În același timp, obținerea unui număr mare de qubiți nu este suficientă, dacă nu se reușește stabilizarea și corecția erorilor, ceea ce reprezintă principalul obstacol tehnic.

Progresele în domeniul hardware-ului rămân limitate de condițiile extreme de funcționare necesare, precum temperaturi apropiate de zero absolut, și de costurile foarte ridicate ale corecției de erori. Aceste limitări frânează aplicabilitatea generală a calculului cuantic în afara cercetării specializate.

În viitorul apropiat, utilizarea practică a calculului cuantic va fi probabil limitată la domenii specifice. Simularea materialelor, chimia cuantică și optimizarea proceselor industriale sunt cele mai probabile aplicații, chiar și cu sisteme imperfecte, prin combinația cu calculul clasic.

Modelele hibride, în care calculatoarele clasice și cele cuantice colaborează, sunt considerate soluții pragmatice. Acestea pot accelera anumite operațiuni costisitoare, fiind deja testate în laboratoare și parteneriate industriale.

Estimările pentru un computer cuantic universal, capabil să ruleze algoritmi precum Shor sau Grover la scară mare, variază în orizont de cel puțin 10–15 ani, condiționat de progrese în stabilitatea qubiților și arhitectură.

De asemenea, dezvoltarea de software pentru acest domeniu este încă în fază incipientă. Fără instrumente și algoritmi specializați, hardware-ul nu devine ușor de utilizat, chiar dacă performanța se îmbunătățește.

Pe termen mediu, utilizarea pragmatica a calculului cuantic va depinde de integrabilitatea și colaborarea cu soluții clasice. În plus, continuarea inovării în hardware și software va rămâne crucială pentru avansarea tehnologiei.

Monitorizarea progreselor și informarea continuă vor fi esențiale pentru a înțelege în ce măsură calculul cuantic va putea fi valorificat în timp și în ce domenii. În prezent, realizările remarcabile indică un drum de lungă durată, cu pași siguri, în dezvoltarea acestei tehnologii.