Eticheta de “Smart City” – promisiuni și realitate în administrațiile locale din România

În ultimii ani, tot mai multe primării din țară au început să promoveze conceptul de „Smart City” drept soluție pentru dezvoltarea urbană sustenabilă și modernizarea infrastructurii. Cu toate acestea, pe măsură ce campaniile de promovare se intensifică, realitatea pe teren rămâne adesea departe de a fi conformă cu promisiunile făcute. Discrepanța dintre proiectele avansate și rezultatele concrete a devenit o temă tot mai discutată în contextul dezvoltării urbane din România.

Eticheta de “Smart City”: o strategie de imagine sau de fapt o realitate?

De la capitalele regionale la orașele mai mici, discursul despre transformarea în Smart City câștigă teren în discursurile oficialilor locali. În teorie, aceste proiecte ar trebui să optimizeze servicii publice, să reducă consumul de energie, sau să îmbunătățească mobilitatea urbană prin tehnologii avansate. Cu toate acestea, experții atrag atenția asupra faptului că aceste promisiuni nu sunt întotdeauna susținute de rezultate palpabile.

„De multe ori, eticheta de Smart City devine mai mult un instrument de imagine, decât o realitate palpabilă. Sunt proiecte care primesc finanțare și apar pe hârtie, însă în practică nu aduc beneficiile promise cetățenilor,” explică un specialist în management urban. În investigații și rapoarte recente, s-au descoperit numeroase cazuri în care fondurile alocate pentru aceste inițiative nu au fost utilizate corespunzător sau rezultatele s-au dovedit a fi sub așteptări.

Finanțare și implementare: diferența dintre promisiune și execuție

Unul dintre cele mai mari obstacole în realizarea visului unui oraș inteligent este lipsa de fonduri suficiente și, mai ales, de experiență în gestionarea proiectelor de amploare. Deși fondurile europene și naționale sunt din ce în ce mai accesate, există semnale că o mare parte dintre inițiative rămân la stadiul de proiecte bine-voitoare, fără a se concretiza în infrastructură funcțională.

Unele administrații locale au anunțat derularea unor proiecte impresionante, precum sisteme inteligente de iluminat public, aplicații pentru raportarea problemelor de infrastructură sau soluții de monitorizare a calității aerului. Totuși, în multe cazuri, aceste proiecte nu au fost finalizate sau nu funcționează conformște promisiunilor inițiale. Printre motivele invocate se numără birocratia excesivă, lipsa competențelor tehnice și corupția.

„Există un decalaj mai mare decât pare între gândirea de proiect și capacitatea de a face implementarea să funcționeze. De multe ori, fondurile sunt consumate în etapele initiale, iar rezultatele concrete rămân, pentru anii următori,” susține un alt expert în administrație publică.

Cum să fie evitate capcanele “Smart City”?

Dincolo de provocările financiare și logistice, specialiștii recomandă o abordare mai critică și transparentă atunci când se promovează inițiativele de transformare urbană. În primul rând, este nevoie de o comunicare clară și realistă cu cetățenii, pentru a evita dezamăgirea și scepticismul cu privire la realitatea acestor proiecte.

De asemenea, colaborarea cu experți independenți și verificarea periodică a progresului sunt esențiale pentru a asigura că investițiile se traduc în beneficii concrete. În același timp, proiectele trebuie adaptate specificului fiecărei localități, nu duplicate după modele universale, pentru a răspunde nevoilor reale ale comunităților.

În prezent, mare parte din eforturile urbanistice rămân în fața ochilor, ca simple inițiative de imagine. Cu toate acestea, ultima rundă de finanțări europene și naționale oferă oportunitatea de a corecta direcția, punând accent pe implementarea efectivă și pe rezultate vizibile. Rămâne de văzut dacă administrațiile locale vor reuși să treacă dincolo de etichete și să ofere orașelor românești un adevărat malaxor de inovație și eficiență urbană.