Creșterea pragului fiscal pentru amortizarea mijloacelor fixe la 5.000 de lei, începând cu 2026, aduce avantaje contribuabililor, dar crește complexitatea administrativă

Noua reglementare fiscală, care intră în vigoare din 2026, modifică pragul de la care o companie poate amortiza un mijloc fix. Mai exact, valoarea minimă a unui activ pentru a putea fi amortizat crește la 5.000 de lei. Această schimbare fiscală are consecințe importante pentru companii, care va trebui să gestioneze diferențele dintre tratamentul fiscal și cel contabil.

Impactul asupra companiilor

Potrivit noilor prevederi, un activ trebuie să aibă o valoare fiscală de cel puțin 5.000 de lei pentru a putea fi amortizat. Astfel, companiile ar putea recupera mai rapid costul pentru activele care se încadrează sub acest prag. Cu toate acestea, din punct de vedere contabil, regula de bază rămâne aceeași. Activele imobilizate sunt cele care generează beneficii economice viitoare și sunt deținute pe o perioadă mai mare de un an.

Schimbarea majoră va fi în zona administrativă. Companiile vor trebui să țină evidențe separate pentru scopuri contabile și fiscale. Aceasta ar putea implica un registru de mijloace fixe separat sau o evidență distinctă, calcul separat al amortizării contabile și fiscale, precum și procese suplimentare de reconciliere.

Diferențe între contabilitate și fiscalitate

Din punct de vedere contabil, toate activele cu o durată de viață mai mare de 12 luni ar trebui capitalizate, indiferent de valoarea lor. Această abordare diferă de cea fiscală, unde pragul de 5.000 lei este folosit pentru a determina dacă un activ poate fi amortizat. Această diferență va genera o complexitate mai mare în ceea ce privește raportarea financiară și, implicit, o nevoie mai mare de control intern și trasabilitate.

Companiile vor trebui să își revizuiască politica internă de capitalizare, tratamentul activelor sub 5.000 lei, modul de funcționare al registrului de mijloace fixe, calculul amortizării contabile versus fiscale și prezentările din notele la situațiile financiare. Trebuie acordată o atenție deosebită obiectelor de inventar. Unele companii stabilesc intern un prag sub care activele cu valoare redusă nu sunt capitalizate. Această abordare trebuie calibrată cu atenție.

Provocări administrative

Simplificarea fiscală poate genera, paradoxal, mai multă complexitate operațională. Pentru activele create doar din motive contabile, dar care nu sunt tratate identic în zona fiscală, costul va trebui reflectat fiscal astfel încât să fie recunoscut în anul curent, ceea ce presupune configurări distincte la nivel de durată și tratament în evidențe.

Din această perspectivă, companiile trebuie să evalueze nu doar dacă noua regulă aduce un avantaj fiscal, ci și cum poate fi implementată eficient, fără a transfera simplificarea fiscală în complexitate administrativă.