Cărțile despre antropologia culinară într-un secol digital: un demers încă relevant sau depășit?

Miercuri, 4 februarie, pe ziua dedicată cititului împreună, în contextul unei lumi în care tehnologia și consumul digital domină modul nostru de a fi, a fost readus în discuție relevanța studiilor despre antropologia culinară. Într-un interviu acordat pentru o publicație de profil, jurnalistul și autorul de cărți gastronomice Cosmin Dragomir a fost provocat să spună dacă mai are sens să cercetăm și să scriem despre acest domeniu, având în vedere ritmul accelerat al schimbărilor tehnologice și al noilor obiceiuri de consum.

Antropologia culinară: între tradiție și modernitate

De-a lungul timpului, antropologia culinară și-a construit un loc aparte în studiul culturii, oferind o perspectivă profundă asupra tradițiilor, obiceiurilor sociale și identităților naționale sau etnice. În secolul XXI, însă, influența tehnologiei asupra modului în care experimentăm și percepem mâncarea a crescut exponențial. Odată cu apariția rețelelor sociale, a aplicațiilor mobile pentru livrare sau a platformelor digitale de gătit, locul fizic al experienței culinare s-a mutat virtual. În acest context, întrebarea dacă cercetarea antropologică în domeniu mai are același sens ca acum două decenii devine tot mai pertinentă.

Cosmin Dragomir observă, însă, că „o să fiu totodată și subiectiv și ipocrit”, atunci când răspunde dacă studiile despre antropologia culinară își păstrează relevanța. „Este o întrebare pe care o pun și eu, ca autor și pasionat de istoria gastronomiei, chiar și în spațiul academic.” În opinia sa, esența cercetării nu poate fi redusă doar la metodele sau tehnologiile folosite, ci la încercarea de a înțelege modul în care mâncarea, ca fenomen social și cultural, continuă să fie un element identitar, chiar și în era digitală.

Transformarea rolului cărților culinare și a cercetării

În ultimii ani, s-au înmulțit volumele și articolele care explorează legătura dintre alimentație și identitate, dar mediul academic rămâne divizat între conservatorism și inovație. În același timp, publicul larg devine tot mai interesat de povești autentice despre tradițiile culinare, chiar și într-un format digital. În acest context, cărțile despre antropologia gastronomică trebuie să se adapteze noilor realități, fără a-și pierde însă natura de instrumente care conservă și explică moștenirea culturală.

„Cred că dacă ne uităm la modul în care oamenii își împărtășesc experiențele culinare pe rețelele sociale, putem deduce că această antropologie trăiește, în alte forme, decât cele clasice”, explică Dragomir. „Este clar că studiul nostru trebuie să se reinventeze, să găsească noi mijloace de a păstra legătura cu cititorii și cu citatele vremurilor, dar și să păstreze autenticitatea cercetării noastre.”

Perspectiva viitorului în lumea gastronomiei

Într-un peisaj în continuă schimbare, autorul consideră că antropologia culinară trebuie să devină mai adaptabilă și să profite de avantajele tehnologiei, fără a pierde din vedere valorile fundamentale ale studiului. Pe măsură ce tehnologia va continua să evolueze, și modul în care consumul și interpretarea mâncării devin digitale se va intensifica, cercetarea în domeniu trebuie să găsească noi metode de a păstra relevanța și valoarea academică.

„Se vorbește tot mai mult despre „gastro-istorie” și „dinamica culturii alimentare în era digitală”. Cred că aceste direcții pot oferi răspunsuri și pot revitaliza studiile despre antropologia culinară”, concluzionează Cosmin Dragomir. În esență, răspunsul la întrebarea despre sensul acestor cărți nu poate fi unul simplu, dar cert este că, indiferent de epoca în care trăim, mâncarea va rămâne mereu un oglinditor al societății și identității noastre. Viața și cultura, chiar și în digital, rămân legate indisolubil de gust și tradiție, iar cercetarea în acest domeniu trebuie să fie, mai mult ca oricând, viu și adaptabil.