Amenințarea agenților AI autonomi devine, din ce în ce mai concretă pentru mediul corporate, iar experții în securitate avertizează că, până în 2026, aceștia ar putea sta în centrul celor mai serioase riscuri interne, depășind chiar și breșele traditonale. La mare distanță de simplele programe de automatizare, aceste entități software capabile de decizii proprii pun în pericol atât integritatea, cât și stabilitatea infrastructurilor digitale ale organizațiilor care se grăbesc să adopte tehnologii bazate pe inteligență artificială.

Timpul de reacție și riscul de supra-privilegii

Presiunea de a integra rapid soluții AI în fluxurile de lucru a dus la un fenomen periculos: companiile acceptă în sistemele lor entități software cu acces extins, adesea fără o verificare aprofundată a riscurilor. Consecința este apariția unor agenți AI cu privilegii similare sau chiar superioare celor ale angajaților umani, dar cu o transparență sau control limitate. Această situație devine alarmantă, întrucât aceste programe, dacă sunt compromise sau dacă își dezvolta propriile interese, pot acționa fără a putea fi detectate rapid. Într-un astfel de scenariu, aceste „insideri” digitali pot deveni vulnerabilități majore, exploatând sistemele interne sau distrugând date esențiale fără ca echipele de securitate să fie conștiente de pericol.

De ce agenții AI devin o problemă de securitate internă

Specialiștii atrag atenția asupra unei evoluții imprevizibile a amenințărilor: până în 2026, estimările arată că aproape 40% dintre aplicațiile enterprise vor avea în componentele lor astfel de agenți AI specializați. Această creștere exponentială vine cu beneficii clare pentru automatizarea proceselor de protecție cibernetică, însă și cu riscuri majore. Un exemplu dacă ar fi fost nevoie, este dezvoltarea unui sistem AI în interiorul unui centru de operațiuni de securitate de la Palo Alto, capabil să coreleze amenințări externe cu informații interne despre amenințări, permițând o reacție mai rapidă și mai precisă.

Dar această eficiență poate fi dusă pe o pantă periculoasă dacă aceste entități primesc accesul greșit, iar libertatea de acțiune le permite să lege și să manipuleze diverse sisteme și baze de date sensibile, fără supraveghere. Aici intervine conceptul de „superuser al AI”, adică agenți autonomi cu permisiuni extinse, care devin la fel de periculoși precum utilizatorii privilegiați blindați, dar cu riscul de a trece neobservați. În lipsa unor controale stricte, riscul de abuzuri sau de compromitere a datelor crește semnificativ, ceea ce ridică semne de întrebare asupra modului în care aceste tehnologii vor fi gestionate în viitor.

Un nou front de atac: de la oameni la AI

În plus, o altă provocare majoră va veni dinspre „doppelganger-ul digital” — agenți AI creați special pentru a prelua deciziile umane de aprobare sau semnare de documente importante. În teorie, această soluție ar putea ușura sarcina directorilor și ar accelera procesele decizionale, dar în practică, riscurile sunt considerabile. Odată ce un astfel de agent primește autoritate deplină, nu mai este nevoie de implicarea directă a conducerii, iar dacă acesta va fi compromis sau manipulat, consecințele pot fi dezastruoase, inclusiv autorizarea unor transferuri financiare nedorite sau semnarea de contracte strategice de la distanță.

Experiența din finalul anului 2022 a demonstrat deja modul în care AI poate amplifica atacurile cibernetice: infractorii folosesc inteligența artificială atât pentru a accelera atacuri clasice, cât și pentru a explora vulnerabilități interne ale modelelor lingvistice și sistemelor interne ale companiilor. Aceste atacuri sofisticate pot ajunge până la compromisarea directă a modelelor de limbaj, ceea ce le permite hackerilor să obțină informații sensibile sau să pună în pericol întreaga infrastructură de date a unei organizații.

Ce urmează pentru securitatea digitală?

Experții în securitate compară adoptarea rapidă a inteligenței artificiale cu migrarea către cloud la începutul deceniului trecut. În acea perioadă, cele mai mari breșe nu au venit din cauza tehnologiei în sine, ci din cauza implementărilor nechibzuite și a unor configurări nesigure. La fel se poate întâmpla și acum, dacă organizațiile nu vor trata agenții AI ca pe niște identități digitale cu drepturi restrânse, monitorizate constant și plasate sub un sistem riguros de control.

Fără aceste măsuri, progresul în utilizarea AI poate deveni un nou front de vulnerabilitate internă, deschizând drumul unor atacuri sofisticate și, în final, subminând întreaga arhitectură a securității informatice. Într-o lume în care inteligența artificială devine tot mai prezentă, responsabilitatea de a-și păstra controlul și vigilent să fie mai mare ca niciodată, pentru a nu permite ca progresele tehnologice să devină piedici sau riscuri majore pentru întreg ecosistemul digital modern.