Descoperirea orașului uitat Alexandria pe Tigru

Arheologii care își desfășoară activitatea în sudul Irakului au identificat recent situl orașului Alexandria pe Tigris. Această mare așezare portuară, fondată în secolul al IV-lea î.Hr. în timpul campaniilor lui Alexandru Macedon, se află în apropierea graniței moderne cu Iranul, la Jebel Khayyaber. Ruinele orașului sugerează un centru urban planificat, destinat conectării traficului fluvial din Mesopotamia cu rutele maritime prin Golful Persic, extinzând rețelele comerciale până în India și Asia Centrală.

Spații ample și structuri impresionate

Descoperirile recente dezvăluie un oraș foarte bine organizat, cu străzi largi, blocuri rezidențiale de dimensiuni impresionante și complexe industriale. „Am realizat că părea a fi o ridicătură modestă pe o câmpie, dar când am investigat mai adânc, am descoperit un zid de oraș care se întinde pe mai mult de un kilometru”, a declarat Stuart Campbell, coordonator al proiectului Charax Spasinou. Înălțimea zidului ajunge la opt metri, semn că orașul a reprezentat o putere economică și culturală semnificativă în epocă.

O echipă de cercetători a realizat o serie de studii de teren pe o suprafață de peste 500 de kilometri pătrați. Analiza străzilor și a clădirilor a arătat patru orientări principale ale rețelei urbane, ce reflectă diferite etape de construcție. De exemplu, zonele rezidențiale sunt situate aproape de clădirile religioase, în timp ce sectorul industrial se află în apropierea apelor istorice. Această organizare urbană indică o atenție considerabilă asupra planificării și gestionării resurselor.

Impactul istoric și comercial

Între anii 300 î.Hr. și 300 d.Hr., comerțul de lungă distanță a cunoscut o expansiune uriașă, mărfuri precum mirodenii, textile și metale fiind transportate spre marile orașe din Mesopotamia. Conform izvoarelor antice, populația din orașe precum Seleucia putea atinge sute de mii de locuitori. „Alexandria avea rolul crucial de port care facilita trecerea mărfurilor între transportul fluvial și cel maritim. Acesta era un nod vital în rutele comerciale ale vremii”, adaugă Campbell.

Însă, orașul nu a scăpat de provocările istorice. Schimbările de mediu, în special deplasările cursului Tigrului, au dus la declinul și părăsirea treptată a urbanității. Prin cercetări geologice, s-a constatat că în secolul al III-lea d.Hr., principala rută de acces la port a fost blocată, iar orașul a pierdut din importanța sa economică. „Există dovezi clare că, pe măsură ce apa s-a retras, comunitatea s-a diminuat, iar viața urbană a încetat să mai prospere”, explică un alt cercetător implicat în proiect.

Lupta pentru conservare

Situl de la Jebel Khayyaber reprezintă o fereastră rară asupra unei perioade istorice puțin documentate. Proiecte viitoare intenționează nu doar să rafineze planul orașului, ci și să datareze etapele de construcție și să coreleze dezvoltarea urbană cu schimbările comerciale și de mediu. „Cercetările non-invazive deja plasează Alexandria ca unul dintre cele mai mari orașe cunoscute din perioada elenistică și parthiană”, conchide Campbell.

Descoperirea orașului uitat Alexandria pe Tigris oferă o oportunitate valoroasă de a înțelege complexitatea unei civilizații care a jucat un rol esențial în istoria comerțului și culturii din regiunea Mesopotamiei. Pe măsură ce cercetările continuă, istoria acestui oraș și impactul său asupra economiei și societății din antichitate devin din ce în ce mai clare.