Doar jumătate dintre studenţii la Drept finalizează cursurile de licenţă începute în regim cu prezenţă fizică, conform unui raport al Federaţiei Asociaţiilor Studenţilor de Drept din România, publicat recent.

În cazul programelor de învăţământ la distanţă sau cu frecvenţă redusă, doar o treime dintre studenţi reuşesc să-şi termine studiile.

Raportul indică faptul că majoritatea facultăţilor de Drept din ţară nu organizează un examen de admitere specific pentru licenţă, ci iau în calcul rezultatele obţinute la examenul de Bacalaureat sau media ponderată a acestora, precum şi performanţele din anii de liceu.

De asemenea, aproape o treime dintre studenţi consideră că biblioteca universitară nu oferă materialele necesare pentru studiile lor, cel puţin în ceea ce priveşte bibliografia obligatorie legată de examenele de final de an.

Studiul arată că, în prezent, aproape jumătate dintre studenţi nu cunosc oportunităţile pe care le oferă facultatea, chiar dacă acestea există și sunt multiple.

73% dintre participanţi la cercetare nu sunt de acord cu reintroducerea obligatorietăţii lucrării de licenţă începând cu anul universitar 2025-2026, iar 7,3% sunt încă sceptici cu privire la această schimbare. Mai puţin de 20% susţin această nouă structură.

De asemenea, doar 33,5% dintre studenţi au spus că facultatea le pune la dispoziţie un partener de practică pentru realizarea stagiului de practică, fie obligatoriu, fie optional. Peste jumătate dintre elevi au fost nevoiţi să îşi organizeze singuri stagiul de practică în domeniu.

Raportul mai menţionează că majoritatea studenţilor nu ştiu dacă sunt reprezentaţi, conform legii, în comisiile importante de pe lângă universitate, și nu pot verifica dacă interesele lor sunt protejate, nici cui să se adreseze în caz de nevoie.

Conform aceluiaşi document, peste 75% dintre respondenţi consideră că educaţia universitară este costisitoare sau foarte costisitoare, din cauza cheltuielilor de trai în oraşele universitare, dar şi a preţurilor mari pentru tratate, materiale de studiu, acces la baze de date sau software-uri legislative, pe care universităţile nu le oferă gratuit.



Sursa articol