În contextul evoluției rapide a tehnologiei, protejarea identității digitale după deces devine o preocupare tot mai relevantă pentru oricine. Popularizarea tehnologiilor de învățare automată și inteligență artificială face posibilă crearea unor avatare digitale, precum și utilizarea postumă a chipului sau vocii unei persoane. Aceste inovații, cunoscute și sub denumirea de „deadbots”, schimbă modul în care identitatea digitală poate fi reprodusă, reutilizată sau exploatată, ridicând noi provocări în domeniul legal și etic.

Utilizarea AI pentru recrearea identității decedate devine o practică tot mai frecventă. Companii active în domeniu propun soluții pentru generarea de avatare AI pe baza unor scurte filmări video, pentru ca acestea să pot interacționa cu familie și apropiați chiar și după dispariția persoanei. De exemplu, proiecte precum Shotline au folosit reconstrucții vocale ale victimelor violenței pentru a transmite mesaje către legiuitori. În același timp, astfel de tehnologii au fost utilizate pentru a recrea chipul și vocea victimelor atacurilor armate, precum Joaquin Oliver din Parkland.

Din ce în ce mai mulți specialiști recomandă clarificarea, prin testament, a modului în care se poate utiliza acea identitate digitală după deces. Se sugerează includerea unor prevederi privind interzicerea folosirii imaginii, vocii sau datelor personale în aplicații AI, limitarea accesului la arhive digitale și desemnarea unei persoane de încredere pentru gestionarea moștenirii digitale. Această abordare răspunde atât preocupărilor legale, cât și celor etice, de a preveni utilizarea neautorizată sau abuzivă a datelor.

Legislația privind AI post-mortem este încă în dezvoltare, însă, în fața progresului tehnologic, este esențial ca fiecare persoană să fie conștientă de posibilitățile și riscurile asociate. Monitorizarea constantă a evoluțiilor și informarea temeinică sunt suficiente pentru a asigura controlul asupra propriului patrimoniu digital după deces.