Președintele Nicușor Dan, acuzat de trădare de alegători

Nicușor Dan și-a încheiat mandatul de președinte, miercuri, 8 aprilie 2026, moment marcat de decizia controversată de a numi o serie de procurori-șefi cu un trecut cel puțin discutabil. Gestul a fost interpretat de mulți ca o abandonare a promisiunilor reformiste și o cedare în fața influenței politice. PSD-ul, care a propus o parte din nume, a obținut o importantă victorie de etapă.

O serie de numiri controversate

Numirea Cristinei Chiriac, respinsă de secția de procurori și cu o prestație controversată în fața CSM, a fost un prim pas criticat de opinia publică. Nicușor Dan a trecut peste avizul negativ al magistraților, invocând performanțele DNA Iași, deși nu a oferit dovezi concrete. Surprinzător, niciunul dintre procurorii CSM nu a susținut-o, votul fiind unul unanim împotrivă. Susținerea președintelui a fost văzută ca o justificare subiectivă, generând dezamăgire în rândul susținătorilor săi.

O altă decizie criticată a fost numirea lui Marius Voineag în funcția de adjunct al procurorului general și a lui Alex Florența la DIICOT, amândoi respinși de CSM. Deși ambele numiri au primit critici din partea lui Nicușor Dan însuși, încă din timpul campaniei, acesta a ales să le susțină. Motivul? Experiența lor, care nu trebuia „pierdută”. Totuși, decizia a fost interpretată drept un compromis politic, cu potențiale consecințe asupra unor dosare sensibile.

Compromisul politic și consecințele

Gestul lui Nicușor Dan a fost interpretat ca un compromis politic semnat cu PSD, ceea ce ar putea afecta soarta unor dosare importante. Criticile la adresa conducătorilor de opinie, cărora le-a reproșat că nu răspund pentru ce scriu, au fost considerate o neînțelegere a democrației. Rolul liderilor de opinie este acela de a veghea asupra puterii, iar criticile lor sunt parte integrantă a sistemului democratic.

În discursul său, Nicușor Dan a invocat exemplul lui Giovanni Falcone, un procuror italian simbol al luptei împotriva mafiei. Însă, deciziile sale recente au fost interpretate ca o predare în fața intereselor politice. Așteptările mari ale publicului, care a susținut reforme în justiție, au fost spulberate de alegerea procurorilor. Mandatul său de reformist s-a încheiat după mai puțin de un an.