Ministrul Agriculturii refuză încă o dată aprobarea acordului comercial UE-MERCOSUR, stârnind controverse în rândul fermierilor români

Decizie controversată privind acordul comercial UE-MERCOSUR

Ministerul Agriculturii a refuzat, pentru a doua oară, aprobarea acordului comercial încheiat între Uniunea Europeană și statele din America Latină, în cadrul negocierilor cu țările din Mercosur. Confirmarea acestei respingeri vine după consultări interne și după o serie de avertismente din partea fermierilor români, care se opun vehement prevederilor acordului. Potrivit unor documente interne consultate, ministrul Florin Barbu a transmis noului ministru al Economiei, Irineu Darău, motivele pentru care România nu susține, deocamdată, acest înțeles comercial.

O poziție fermă în fața presiunilor internaționale

Decizia ministrului susceptibilă unei reevaluări a poziției României vine într-un context în care UE încearcă să finalizeze acordul cu Mercosur, menit să liberalizeze comerțul și să stimuleze exporturile din ambele părți. Cu toate acestea, fermele românești și producătorii locali se opun vehement, invocând impactul negativ asupra sectorului agricol și al antreprenorilor români, în special din cauza importurilor masive de produse agroalimentare din America Latină, despre care susțin că ar putea detrona produsele autohtone de pe piața internă.

„Ministerul Agriculturii a respins, pentru a doua oară, aprobarea acestui acord, deoarece consideră că riscurile sunt prea mari pentru fermierii români,” explică sursele noastre din interior. Conform aceluiași document, Florin Barbu a argumentat că „impactul asupra sectorului agricol din România este de natură să dezechilibreze piața și să afecteze veniturile fermierilor locali.” Aceste motive se alătură criticilor exprimate în trecut de către asociațiile agricole și companiile românești, care au cerut avizarea cu pragmatism a acordului, considerând că ea ar putea avea, pe termen lung, consecințe negative asupra producției autohtone.

Contextul geopolitic și negocierile internaționale

Acordul UE-MERCOSUR a fost semnat în 2019 din dorința de a crea o piață comună de peste 780 de milioane de consumatori, dar a întâmpinat opoziție din partea mai multor state membre ale UE, inclusiv a României. Problemele ridicate de fermierii români și de alte grupuri de interese sunt diverse: preocupări legate de dumpingul social și fiscal, standardele diferite de calitate a produselor, dar și de posibilele efecte negative asupra cărnii, fructelor și legumelor autohtone.

De altfel, în ultimii ani, guvernul României a fost criticat frecvent pentru lipsa de transparență și pentru deciziile pe care le-a luat cu privire la această înțelegere, mai ales în condițiile în care sectorul agricol românesc traversează o perioadă dificilă, cu probleme legate de subvenționare, infrastructură deficitară și forță de muncă insuficientă.

Implicarea politică și temerile fermierilor

Decizia ministrului Florin Barbu nu a venit în condiții vorbite de consens național și a fost interpretată de opoziție și de reprezentanții agriculturii ca o tragere de timp în fața presiunilor din interior și din exterior. În timp ce oficialii europeni continuă negocierile pentru finalizarea acordului, fermierii din România solicită, din nou, garanții ferme privind protejarea produselor locale și a intereselor lor.

„Fermierii români au fost ignorați în această discuție, iar riscul ca produsele din Mercosur să inundese piața românească este real,” afirmă un lider al mass-media agricolă. Contactați pentru o opinie, oficialii din Ministerul Agriculturii au refuzat să comenteze situația, dar se direcționează acum către o reevaluare a poziției României, în cadrul negocierilor pentru finalizarea acordului.

Perspectivele viitoare

Deși decizia de respingere a acordului se menține, viitorul apropiat va dicta dacă România își va reafirma convingerile și va continua opoziția față de înțelegerile comerciale cu Mercosur, sau dacă va face compromisuri pentru a nu fi lăsată în urmă în procesul de integrare europeană. În ciuda opoziției ferme a sectorului agricol, oficialii europeni par optimiști, subliniind potențialul economic al înțelegerii pentru dezvoltarea economică a comunităților din America Latină și Europa, însă cu prețul unor posibile riscuri pentru fermierii români, care continuă să-și apere cu determinare interesele și standardele.

Pe măsură ce negocierile avansează, rămâne de văzut dacă metodele de lideri locali și angajamentele europene vor putea răspunde temerilor și cerințelor fermierilor români, pentru ca, în cele din urmă, decizia finală să fie cea mai buna alternative pentru sectorul agricol și economia națională.