Eminescu, pe drumul uitării

Strada Mihai Eminescu din București, odată simbol al culturii românești, se află într-o stare deplorabilă, lăsând loc la diverse întrebări privind aprecierea și integritatea memoriei marelui poet național. Locatarii din zonă, precum Marin Voicu, care își aduce aminte de plăcuțele de închidere ale străzii, sună alarmă cu privire la modificările inadecvate ale denumirilor stradale, ce reflectă o atitudine superficială față de identitatea culturală românească.

De la „poet național” la „poet român”

Așa cum relatează Voicu, în 1998, placheta străzii purta inscripția “Str. Mihai Eminescu – poet național.” Aceasta a suferit schimbări controversate de-a lungul anilor, devenind „Str. Mihai Eminescu – poet român” în 2005 și simplificându-se ulterior la „Str. Mihai Eminescu – poet” în 2016. „Cat de neplăcut sună cuvintele lui H.R. Patapievici despre Eminescu ca despre un cadavru din debara. Jignirea adusă memoriei poetului este evidentă,” afirmă Voicu, evidențiind o atitudine eronată față de unul dintre cei mai importanți scriitori ai României.

Critica lui Patapievici asupra importanței lui Eminescu a generat reacții variate, iar Voicu subliniază că aceste declarații reflectă o tendință mai largă de a subestima valorile culturale naționale. „Trădarea identității noastre culturale este evidentă în globalizarea galopantă,” adaugă el, punctând nevoia de a păstra memoria și tradițiile românești.

Strada Eminescu: un simbol degradat

Chiar și denumirile străzilor din capitală suferă modificări paradoxale. În contrast cu numele ilustre, cum ar fi „Colegiul Național Ion Luca Caragiale” sau „Bd. Carol I,” Mihai Eminescu pare să fi fost relegat la o simplă stradă dintr-o zonă uitată a orașului. Voicu se întreabă retoric de ce numele marelui poet nu își găsește loc printre bulevardele principale ale Bucureștiului.

În timp ce artera care poartă numele poetului se degradează de ani de zile, starea străzilor este o reflectare a lipsei de atenție din partea autorităților locale. „Am trimis scrisori oficiale Primăriei, dar fără ecou,” spune Voicu, evidențiind disfuncțiile din administrația publică și indiferența față de patrimoniul cultural.

O contribuție istorică ignorată

Referințele la Eminescu din presa vremii, cum sunt cele din publicația „Timpul,” arată cu claritate cine era și ce însemna acesta pentru cultură. „Poporul a pierdut de mult încrederea că lucrurile se pot schimba în bine,” cita Voicu, parafrazându-l pe Eminescu; un semnal de alarmă care rezonează puternic și astăzi. Scrisorile marelui poet din secolul XIX sunt o oglindă a realităților contemporane, relevând o criză de leadership și o problemă de autenticitate culturală.

În acest context, se iveste o întrebare esențială: cum putem progresa ca societate fără să ne onorăm eroii? Menținerea identității culturale este esențială pentru a ne păstra valorile, iar ignorarea istoriei nu este o opțiune viabilă.

Rămâne de văzut dacă autoritățile vor acționa pentru a răspunde nevoilor cetățenilor și a restabili demnitatea acestor străzi. Până atunci, str. Mihai Eminescu rămâne nu doar o simplă artere, ci un semnal al unei culturi în pericol.