Friedrich Merz, liderul Partidului Democrat CDU din Germania, a adus în prim-plan o recunoaștere dureroasă legată de decizia politică de a închide centralele nucleare în țara sa. Într-un discurs recent, politicianul a afirmat că această inițiativă, inițiată de fostul cancelar Angela Merkel în 2011, s-a dovedit a fi o „greșeală strategică gravă”, cu grave implicații asupra economiei și securității energetice a Germaniei. Declarația lui Merz nu doar că subliniază regretul unui lider politic, ci și reflectă o schimbare semnificativă în abordarea oficialilor de la Berlin în fața provocărilor energetice globale.

Decizia politică și efectele sale asupra securității energetice

După dezastrul nuclear de la Fukushima din 2011, Angela Merkel a optat pentru o ieșire treptată din energia nucleară, hotărâre oficializată prin lege în 2011, cu scopul de a evita riscurile asociate centralelor nucleare. Însă, această decizie a avut ca urmare o dependență crescută de importurile de gaze naturale, în special din Rusia, și o creștere abruptă a costurilor pentru tranziția către alte surse de energie regenerabilă.

Friedrich Merz recunoaște acum că această strategie a fost una greșită, explicând că „renunțarea la energia nucleară a fost o greșeală strategică gravă”, care a condus la cele mai costisitoare tranziții energetice din istoria modernă. Într-un moment în care Europa se confruntă cu prețuri record la energie și cu incertitudini geopolitice crescute – mai ales după izbucnirea războiului din Ucraina și sancțiunile impuse Rusiei – poziția Germaniei devine tot mai dificil de justificat.

Costuri uriașe și provocări în fața tranziției energetice

Trecerea de la nuclear la energie regenerabilă, deși singura cale de a reduce amprenta de carbon, s-a dovedit a fi mult mai dificilă și mai costisitoare decât anticipau inițial autoritățile germane. Construcția de noi instalații de energie eoliană, solară sau alte forme de energie verde necesită investiții consistente, iar intermitența acestor surse a complicat și mai mult asigurarea stabilității sistemului energetic.

Fără centrale nucleare funcționale, Germania este acum nevoită să importă volume mari de energie, ceea ce o face vulnerabilă în fața fluctuațiilor de pe piața internațională. În plus, această dependență a crescut prețurile pentru consumatori și companii, alimentând nemulțumiri și discutând serios despre viitorul politicii energetice a celei mai mari economii europene.

Context intern și perspective de politică energetică

Deși aceste declarații ale lui Friedrich Merz marchează o schimbare din partea unor lideri de centru-dreapta, decizia închiderii centralelor nucleare rămâne unul dintre cele mai controversate episoade din politica energetică a Germaniei. Promotorii energiei verzi argumentează în continuare că această strategie este necesară pentru atingerea țintelor climatice și pentru protejarea sănătății populației.

Însă, ultimele luni au evidențiat limitele acestei tranziții rapide, iar mulți experți și politicieni solicită acum o reevaluare a politicii energetice, cu accent pe utilizarea energiei nucleare ca soluție temporară sau complementară. Cazul Germaniei devine astfel un exemplu pentru alte state europene, care trebuie să găsească între echilibrul între decarbonizare și securitatea energetică.

În acest moment, Bruxelles-ul și Berlin-ul dansază pe marginea unei coaliții complicate, în care costurile tranziției energetice devin tot mai evidente, iar deciziile catastrofale din trecut devin tot mai clare pentru cei responsabili. Pentru Germania, întrebarea de fond rămâne dacă și când va fi capabilă să își gestioneze această tranziție fără a compromite stabilitatea economică și securitatea națională, în condițiile unui peisaj internațional tot mai imprevizibil.