Rapsodul Domnica Trop, “privighetoarea” satului românesc, a murit la 87 de ani

Rapsodul folcloric Domnica Trop, recunoscută drept “privighetoarea” de la marginea lumii, a decedat luni, la vârsta de 87 de ani. Trăind în satul Izverna din județul Mehedinți, Trop a fost o voce prețioasă a tradiției muzicale românești, păstrând cu sfințenie cântecele vechi ale neamului.

Un glas din lumea veche

Domnica Trop s-a născut într-o familie de bocitoare, iar cântecul a fost o parte esențială a existenței sale încă din copilărie. “M-am născut cu cântecul pe buze. Mama mea a fost una dintre cele mai cunoscute bocitoare din sat”, povestea Trop în interviurile sale, subliniind legătura profundă pe care o avea cu tradițiile locale.

Prima sa apariție pe scenă a avut loc la 27 de ani, cu ocazia unui spectacol folcloric din sat, datorită învățătorului Vasile Căpăstraru. De atunci, cariera sa a luat avânt, iar Trop a ajuns să cânte în fața unor mari personalități ale muzicii românești, precum Maria Ciobanu și Ion Dolănescu. “Acești mari artiști m-au dus la Festivalul Maria Tănase din Craiova, unde am primit un premiu special”, își amintea rapsodul, reflectând asupra începuturilor sale istorice.

Cântecele care au străbătut generații

Repertoriul Domnicăi Trop este un mozaic de piese străvechi, multe dintre ele fiind împrumutate de artiști renumiți. Printre cele mai cunoscute melodii se numără “Mărie, Mărie” și “Ursitoare, ursitoare”, care au devenit emblematici pentru folclorul românesc. “În ele se află sufletul neamului meu”, a declarat Trop, aducând un omagiu profund rădăcinilor sale.

Domnica Trop a păstrat cu mândrie tradițiile și costumele populare, având în lada cu zestre aproximativ 20 de astfel de creații istorice, fiecare legată de amintiri personale. “Sunt unice și valoroase. Ar fi ca și cum mi-aș vinde ființa”, spunea ea, subliniind importanța acestor simboluri ale identității sale.

Un legământ pentru viitor

Chiar și în ultimele sale zile, Trop a vorbit cu nostalgie despre importanța salvgardării cântecelor tradiționale. “Cineva ar trebui să se gândească și să le salveze”, îndemna ea, conștientizând că o dată cu dispariția sa, o parte din patrimoniul cultural românesc ar putea dispărea definitiv. Cu toate acestea, rapsodul a lăsat în urmă o moștenire valoroasă, nedepășită atât prin vocea sa, cât și prin cântecele care vor continua să răsune în inimile iubitorilor de folclor.

Domnica Trop a fost recunoscută în 2013 cu titlul de Tezaur Uman Viu, un omagiu adus contribuției sale la păstrarea culturală a tradițiilor românești. “Am rămas aici, în Izverna, locul unde am deschis ochii. Dacă eu plecam, nu știu dacă locurile acestea nu s-ar fi părăsit”, spunea ea, făcând referire la legătura profundă cu locul natal.

Dispariția sa marchează sfârșitul unei ere, lăsând în urmă un gol imens în peisajul muzical românesc. Vocea ei unică va răsuna mereu în cântecele care au crescut din sufletul neamului și vor continua să fie transmise din generație în generație.