Teama de a pierde controlul în fața tehnologiei a devenit tot mai vizibilă în sălile de clasă, pe măsură ce inteligența artificială ocupă tot mai mult un rol de centru în procesul de învățare. Dacă până acum discuțiile despre teme începeau cu „ai înțeles lecția?”, acum mulți elevi întreabă direct „ai întrebat AI-ul?”. Instrumente precum ChatGPT, Gemini și altele similară au fost rapid integrate în rutina zilnică, transformând modul în care elevii își fac temele, explică, rezumă și chiar redactează. Pentru unii, această evoluție reprezintă o revoluție care face materia mai accesibilă, dar pentru alții, riscă să devină o scurtătură periculoasă spre pierderea abilităților esențiale de gândire critică și autonomie.

O nouă asistență pentru elevi sau o amenințare pentru gândirea independentă?
Utilizarea AI-urilor a adus beneficii concrete pentru elevii care se confruntă cu dificultăți în asimilarea materiilor sau cu timpul limitat pentru pregătire. Aceste instrumente pot explica, reformula concepte, oferi exemple și ajuta la structurarea unor idei. În esență, pot deveni un „meditator” la un clic distanță, ce sprijină învățarea mai profundă, nu doar finalizarea temelor. Pentru elevii curioși, accesul rapid la explicații și posibilitatea de a exersa în limbi străine sau de a primi feedback pe compuneri pot transforma învățarea într-un proces mai motivant și mai eficient.

Însă, pe de altă parte, această tehnologie aduce și riscuri, în special dacă este folosită în mod superficial sau ca substitut al propriului efort. În loc să înțeleagă cerințele, să-și corecteze greșelile sau să-și analizeze gândirea, unii elevi pot ajunge să cedeze tentației de a prelua complet, fără efort, răspunsurile generate automat. Aceasta riscă să saboteze dezvoltarea competențelor fundamentale precum gândirea critică, capacitatea de argumentare și problemele rezolvate independent. Profesorii pot depista când o lucrare nu mai păstrează „vocea” elevului, fiind evidentă diferența de stil și vocabular față de stilul de acasă, însă problema mai profundă rămâne: procesul de învățare a fost eludat.

Cercetări și limite ale utilizării AI-ului în învățare
Studiile recente, atribuite cercetătorilor de la MIT Media Lab, ilustrează impactul potențial al acestei tehnologii asupra activității cerebrale. Participanții care au folosit chatboti pentru a scrie eseuri au prezentat, în medie, o implicare mai redusă a creierului, fiind și mai susceptibili să se bazeze pe copy-paste în sesiunile ulterioare. Specialiștii avertizează că delegarea constantă a gândirii grele poate duce la reducerea „mușchilor” atenției, planificării și memoriei de lucru, ceea ce compromite procesul cognitiv pe termen lung.

Deși aceste studii sunt considerate preliminare și pot avea limitări, ele întăresc ideea că folosirea excesivă și necontrolată a AI-ului poate avea consecințe negative asupra dezvoltării cognitiv-educaționale. Se exagerează uneori în a consideră AI-ul un pericol iminent, însă realitatea este mai subtilă: depinde de cum îl utilizăm. Folosit strategic, acest instrument poate accelera învățarea, dar dacă devine înlocuitor al propriului proces de gândire, riscă să reducă la zero efortul mental necesar pentru a învăța cu adevărat.

De la shortcut-uri la învățare responsabilă
Pentru elevi, cheia este să învețe cum să folosească AI-ul ca un partener în procesul de învățare, nu ca un substitut. O regulă simplă poate fi de a face primul pas singur: lucrul efectiv, rezolvarea exercițiilor și explicarea lecției în propriile cuvinte, apoi verificarea și corectarea cu ajutorul chatbotului. Doar astfel AI-ul devine un instrument de feedback, nu o soluție gata făcută.

Pentru cadrele didactice și părinți, această nouă paradigmă cere o abordare diferită, concentrată pe proces, nu pe produs. Evaluările ar trebui să includă explicații orale, reflecție asupra etapelor de lucru, justificări și comparații, pentru a menține învățarea activă și pentru a nu permite AI-ului să substituie gândirea critică. La final, nu e vorba doar despre a opri utilizarea tehnologiei, ci despre a învăța elevii să devină autonome în gândire, ca pe un drum în care navigarea cu ajutorul unui GPS nu trebuie să îi împiedice să înțeleagă și propria cale.

Prin aceste noi provocări, educația trebuie adaptată pentru a folosi tehnologia în beneficiul învățării autentice, deoarece, la sfârșitul zilei, nu este problema de a avea un GPS, ci răbdarea de a învăța și de a-ți cunoaște drumul în mod real.