Discuțiile din ultima vreme referitoare la practica șpăgilor în spitalele din Capitală au reluat interesul asupra situației reale din unitățile medicale ale orașului. Deși, în ultimii ani, s-a format o percepție în rândul multora că acest fenomen a devenit din ce în ce mai rar sau chiar aproape inexistent, realitatea continuă să fie diversă, iar opinia publică se păstrează atentă la evoluție.

Schimbări în mentalitatea medicilor tineri

Recent, dezbaterile online, în special pe platforma Reddit, au indicat o tendință clară privind ceea ce se întâmplă în spitalele din București. Mulți utilizatori au afirmat că medicii tineri, cu vârsta sub 40 de ani, refuză tot mai des asemenea practici. Un fizician al opiniei a menționat că „dacă ești la un medic tânăr (până în 40 de ani), nici dacă vrei să dai nu îți acceptă. Situația s-a îmbunătățit. Majoritatea sunt tineri acum”. Acest lucru a fost susținut și de alte persoane, care au spus că medicii tineri nu doar refuză șpaga, ci devin repelenti pentru cei care insistă.

Un pacient cu experiență în spitalele de stat și-a împărtășit experiența personală, afirmând că „în ultimele cinci ani, de două ori, a avut nevoie de spitalizare și în niciuna din situații nu a fost solicitat sau acceptat vreun fel de mită. Singurii bani pe care i-a dat au fost infirmierelor, dar chiar și în cazul acesta, acestea i-au returnat restul la cumpărături, semn că politețea și integritatea rămân valori în aceste medii”. În plus, un alt utilizator subliniază că medicii și-au exprimat clar că „mă vor jigni dacă le voi oferi ceva”, ceea ce indică o schimbare de mentalitate atât din partea personalului medical, cât și a pacienților.

Persistența unor practici vechi și evaluarea serviciilor

Cu toate acestea, nu toate poveștile sunt atât de optimiste. Există și relatări despre anumite spitale din București unde, deși majoritatea medicilor au adoptat o atitudine de refuz, încă mai există câțiva care așteaptă sau chiar cer cu insistență anumite „atenții”. Un utilizator a nominalizat explicit spitale precum Fundeni și Floreasca, indicând că acolo „se dă, în altele nu se dă. Depinde cum ai noroc. Medicii mai tineri nu prea iau. La Fundeni și Floreasca e jale.” În același sens, au fost relatări despre refuzul și chiar respingerea explicită din partea personalului, cum s-a întâmplat cu un pacient de la Floreasca, care a afirmat că „vecinul meu de pat a vrut să dea unei asistente și l-a refuzat”.

O trecută interesantă în această discuție o reprezintă și chestionarul trimis la externare de către Ministerul Sănătății în anumite spitale, precum Malaxa sau Colentina. Unele răspunsuri indică transparență, precizând clar dacă s-au oferit sau nu bani pentru servicii, și chiar includ o rubrică specifică pe această temă. Acest atent efort de monitorizare sugerează interesul autorităților de a înțelege și, eventual, de a combate fenomenul.

Există medici încă dispuși să accepte favoruri

Deși pe alocuri se remarcă un semnal clar de schimbare a mentalității, realitatea din teren rămâne diversificată. Mulți utilizatori afirmă că, deși numărul medicilor dispuși să accepte șpagă s-a redus considerabil, aceștia încă există, iar așteptarea pentru astfel de „favoruri” persistă în anumite unități. „Unii refuză categoric și o iau ca pe o jignire. Despre alții se cunoaște tariful și există așteptarea să dai. O singură dată mi s-a cerut pe față”, relatează un pacient.

Un alt utilizator a indicat explicit două spitale din București, unde, din păcate, medicii încă acceptă astfel de favoruri: „La Fundeni și Floreasca e jale”. În schimb, există și cazuri în care experiența a fost complet diferită – un pacient care a fost internat la Floreasca a spus că „vecinul meu de pat a vrut să dea unei asistente și l-a refuzat”, arătând că schimbarea încă are loc în anumite medii.

În ansamblu, numărul relatărilor indică faptul că, deși problema șpăgii în spitalele Bucureștiului a fost, în trecut, o realitate frecvent întâlnită, încercările de a o reduce și de a o elimina par să dea roade în anumite segmente ale personalului medical. Totodată, rămâne însă clar că fenomenul nu a dispărut complet și, în anumite situații, continuă să existe anumite presiuni sau așteptări, fapt ce indică nevoia de politici mai ferme și de o schimbare culturală profundă în sistemul medical.