Un telefon inovator LG, cu ecran rulabil, dezvăluie complexitatea uimitoare a ingineriei sale, dar și motivele pentru care nu a ajuns niciodată pe piața de masă. Un teardown recent al dispozitivului scoate la iveală mecanisme interne sofisticate, evidențiind totodată provocările majore legate de costuri și fiabilitate care au condamnat proiectul.

O arhitectură uluitoare, dar greu de replicat

Mecanismul intern al telefonului LG Rollable era un spectacol în sine. Două motoare minuscule, conectate la o șină dințată, mișcau ecranul. Un sistem asemănător unui fermoar mecanic asigura fixarea acestuia în cadru. Un ansamblu de brațe articulate cu arcuri menținea panoul OLED uniform.

Acest ansamblu tehnic impresionant ridică întrebări cheie despre fezabilitatea sa comercială. Costurile de producție ar fi fost considerabile, iar LG nu se mai afla în poziția de a percepe prețuri comparabile cu cele ale telefoanelor pliabile de top. Complexitatea internă sugera, de asemenea, o vulnerabilitate sporită la defectare.

De ce nu s-au impus telefoanele cu ecran rulabil

LG nu a fost singura companie care a explorat conceptul de telefon cu ecran rulabil. Oppo și Motorola au prezentat prototipuri similare. Ideea de a oferi mai mult spațiu de ecran fără dezavantajele telefoanelor pliabile era atractivă.

Cu toate acestea, în 2026, nu există încă o categorie de telefoane rollable pe scară largă. Asta sugerează că problema nu a fost lipsa de imaginație, ci o ecuație imposibilă între cost, durabilitate și utilitate practică.

Modelul LG Rollable rămâne un simbol al unei industrii care a împins inovația la limită. A dovedit ingeniozitate, dar a demonstrat și limitele pragmatismului. Un dispozitiv ca acesta, dincolo de aspectul futuristic, nu a avut sens economic sau practic.

LG Wing, cu ecranul său rotativ, a marcat ultimul telefon lansat de companie. Rollable-ul a rămas doar o promisiune a unui viitor tehnologic care nu s-a concretizat.