Judecătoarea Ramona Grațiela Milu, reprezentant al Curților de Apel în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, a ieșit recent în spațiul public cu o critică dură la adresa modului în care sistemul judiciar din România este afectat de fenomenul clientelismului. Postarea sa de pe Facebook trasează un tablou alarmant despre interiorul justiției naționale, evidențiind faptul că, în ciuda reformelor și a discursurilor oficiale privind meritocrația, influența relațiilor de interese și conexiunile personale continuă să domine procesul de numire în funcțiile de conducere.

Un sistem infectat de nepotism și favoritisme

În analiza sa, magistratul scoate în evidență o statistică recentă care reflectă preocupările celor implicați în domeniu: mai toate funcțiile de conducere din instanțele naționale sunt ocupate, în prea multe cazuri, pe baza unor criterii nespecifice sau a influenței politice și personale. “Gradul uriaș de clientelism care macină din interior sistemul judiciar” este, conform acesteia, o realitate dureroasă, care subminează încrederea în justiție și pune sub semnul întrebării independența judecătorilor.

Milu nu se ferește să traseze o paralelă între această situație și posibilele consecințe pentru cetățeni, ale căror drepturi și libertăți sunt adesea compromise de această cultură a favoritismului. În timp ce anumite persoane ajung în poziții cheie prin conexiuni direcționate, nenumărate judecători ce merită promovarea rămân în umbră, blocați în contexte clienteliste. Gestul său vine ca un semnal clar pentru instituțiile abilitate, dar și pentru opinia publică, că mai este mult de muncă pentru a asigura un sistem corect și transparent.

Ce arată statisticile și de ce e crucial pentru reformă

Postarea unei statistici detaliate despre modalitățile de ocupare a funcțiilor din justiție completează seria de critici aduse nepotismului. De exemplu, identitatea celor numiți în poziții de conducere indică frecvent prezența unor oameni cu relații strânse cu factorii de decizie sau care au fost avansați pe criterii nepotrivite. În plus, Milu subliniază faptul că sistemul nu are mecanisme eficiente de verificare a integrității și de prevenire a corupției la nivelul promovărilor.

Această situație nu doar că fragilizează credibilitatea justiției, dar și afectează concret deciziile care privesc libertățile și drepturile oamenilor. Pentru o reformare adevărată, trebuie revizuite criteriile de promovare și instaurate mecanisme clare de meritocrație și transparență. Magistratul atrage atenția că, dacă actuala stare de fapt va fi lăsată să persiste, problemele sistemului judiciar se vor adânci, iar reformele anunțate vor rămâne doar vorbe goale.

Implicarea civică și perspectiva de schimbare

Deși acțiunile personale ale judecătorilor și judecătoarelor pot părând insulare în fața unui sistem vechi și corupt, Ramona Milu pare să își continue demersul ca o formă de responsabilitate civică și profesională. Anunțată ca un semnal de alarma, poziția sa relevă o nevoie urgentă de autoreflectare în interiorul justiției și dezideratul unor măsuri concrete pentru reformarea proceselor de selecție și promovare.

De-a lungul timpului, intervențiile publice ale unor oficiali și judecători conștienți de problemele din sistem au adus uneori un suflu nou, dar așteptările rămân în continuare legate de măsuri concrete, nu doar de discursuri politice sau inițiative legislative care nu mai pot fi amânate. În acest context, promovarea transparentă a unor criterii de merit, împreună cu verificări riguroase, constituie pași esențiali pentru redresarea încrederii în justiție.

Pentru sistemul judiciar românesc, provocarea continuă rămâne una de a depăși cultura clientelară și de a institui un climat de integritate, unde numirile și promovările să se bazeze pe competență și valori profesionale reale. Încrederea cetățenilor în justiție nu poate fi reconstruită decât dacă vor fi eliminate orice forme de favoritism și dacă vor fi instaurate mecanisme eficiente care să garanteze independența judecătorilor. Rămâne de văzut dacă aceste dezvăluiri și apeluri vor determina, în cele din urmă, o schimbare profundă în cultura sistemului judiciar românesc.