Ioan-Aurel Pop: Academia Română nu a refuzat nicio donație de la Constantin Brâncuși

Președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, a venit joi cu o clarificare importantă în scandalul declanșat de informațiile privitoare la presupusa refuzare, în perioada comunistă, a unei donații de valoare de la celebrul sculptor Constantin Brâncuși. Într-un comunicat oficial, academicianul a respins aceste acuzații, dezmințind categoric orice implicare a instituției în refuzul unei oferte venite din partea artistului.

Contextul acestor dezbateri a fost alimentat de o ședință din 1951, în cadrul căreia secția de Știința Limbii, Literatură și Artă a Academiei Române a discutat despre o eventuală propunere a lui Brâncuși. În discuție ar fi fost, conform unor relatări, o donație făcută de sculptor, dar care, ulterior, nu a fost acceptată sau procesată cu succes. Sursele citate în spațiul public menționau că, în acea perioadă, Ministerul Cultelor și alte instituții controlate de regimul comunist ar fi fost reticente în a primi cadouri sau donații de la artist, considerându-le, poate, periculoase sau nepotrivite pentru programul de propagandă oficială.

Însă, Ioan-Aurel Pop reafirmă că, din documentele existente, reiese clar că “de-a lungul timpului, Academia Română nu a refuzat niciodată în mod oficial sau formal o donație din partea lui Constantin Brâncuși.” El amintește că, la momentul respectiv, există un proces verbal semnat de membrii secției, care atestă faptul că subiectul a fost discutat, dar fără a indica vreo refuz sau respingere definitivă. De altfel, Pop subliniază că actul respectiv nu conține niciun documentgram sau dovadă concretă că Academia ar fi refuzat vreodată o ofertă sau donație din partea sculptorului.

Importanța acestei clarificări revine și în contextul general al relațiilor dintre instituțiile culturale românești și personalitățile de prestigiu din secolul XX, precum Brâncuși. Mulți specialiști și istorici de artă au criticat, în ultimii ani, interpretările care ar fi subestimat sau chiar discreditat alegerea artistului de a face donații sau donații post-mortem către instituțiile din România, considerată de unii drept o dovadă a unei relații complexe între artist și statul român, în perioada comunistă.

Această dezmințire făcută de președintele Academiei vine să pună capăt unor speculații și să readucă în prim-plan adevărul istoric, fondat pe documente și pe o cercetare riguroasă. Potrivit lui Pop, „documentele existente arată clar că această poveste a refuzului nu are baze materiale concrete, fiind mai degrabă o interpretare incorrectă sau o confuzie în spațiul public”. În plus, el amintește că, în timpul regimului comunist, relațiile cu anumite personalități și donațiile culturale au fost adesea gestionate cu multă prudență, dar acest lucru nu trebuie confundat cu refuzurile și blocajele implicite în documente oficiale.

Ce urmează pentru memoria și imaginea lui Constantin Brâncuși? În ciuda acestor tentative de discreditare, reputația artistului rămâne solidă în lumea artei, iar interesul pentru operele sale continuă să fie în creștere atât în România, cât și pe plan internațional. De altfel, recent, autoritățile culturale au reușit să conserve și să valorifice mai bine patrimoniul sculptorului, iar autori precum Ioan-Aurel Pop subliniază importanța de a păstra și promova adevărul istoric, pentru a evita reinterpretări eronate ale trecutului artistic al României.

Pe măsură ce cercetările continuă și arhivele devin tot mai accesibile, această situație poate fi clarificată și mai bine, însă declararea faptului că Academia nu a respins nicio donație de la Brâncuși adaugă un capitol important în narrativa oficială a relației dintre marele sculptor și instituția culturală națională. Și, cel mai important, întărește credința în valorile autentice ale memoriei și patrimoniului național, pe care specialiști precum Ioan-Aurel Pop doresc să le păstreze pentru generațiile viitoare.