Inteligența artificială (IA) devine un factor esențial în transformările economice globale, iar dezbaterile despre venitul de bază universal (UBI) capătă o relevanță din ce în ce mai mare. Pe măsură ce automatizarea avansează rapid, impactul său asupra ocupării forței de muncă ridică întrebări privind sustenabilitatea socială și economică. În acest context, ideea de a implementa un venit garantat pentru toți devine o soluție discutată intens atât în cercurile academice, cât și în mediul politic.

De ce UBI revine în centrul discuțiilor odată cu avansul IA

Ideea veniturilor garantate pentru toți nu este nouă, însă evoluțiile recente în domeniul IA o aduc în prim-plan din nou. În ultimii ani, lideri mondiali din tehnologie, precum Sam Altman și Elon Musk, au exprimat public necesitatea unui nou model economic, în contextul automatizării tot mai extinse. Geoffrey Hinton, pionier în IA, menționează chiar „socialismul” ca posibilă soluție pentru o distribuție echitabilă a beneficiilor tehnologice.

Aceste declarații apar pe fondul unui risc crescut de automatizare masivă a locurilor de muncă. Studii recente indică faptul că în SUA, până în 2030, aproape 30% din ocupații ar putea fi afectate de automatizare. Goldman Sachs avertizează că IA ar putea conduce la concedieri între 6 și 7% din forța de muncă actuală, ceea ce ar crește rata șomajului la peste 12%.

De asemenea, futurologi precum Martin Ford avertizează că, în scenarii extreme, IA ar putea elimina majoritatea profesiilor. În astfel de situații, evitarea prăbușirii economiei depind de crearea unor mecanisme precum venitul de bază universal, pentru a menține cererea și a preveni rămânerea omenirii fără venituri.

UBI, o idee veche, dar și actuală

Deși pare o inovare, conceptul de UBI are rădăcini în istorie. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, filosoful Thomas Paine propunea deja un sistem de venituri garantate, pentru a combate inegalitățile sociale. În 1967, liderul civil rights, Martin Luther King Jr., susținea necesitatea abolirii sărăciei printr-un astfel de sistem.

UBI înseamnă acordarea unui venit fix, indiferent de condiții, fără legătură cu locul de muncă. Filosofi precum Juliana Uhuru Bidadanure explică această abordare ca fiind un instrument pentru eliminarea nesiguranței economice și garantarea demnității pentru toți.

Contextul actual aduce în prim-plan întrebarea: dacă IA va automatiza o parte semnificativă din producție, cine va susține consumul? Karl Marx prevedea deja, în 1894, că supraproducția va crea „oameni inutili”. În această perspectivă, UBI poate fi o soluție pentru menținerea unei echilibre economice.

Dificultăți și provocări în implementarea UBI

Pentru ca UBI să fie efectiv, trebuie să fie suficient de generos și sustenabil fiscal. Problema rămâne cine va finanța aceste venituri garantate. Liderii tehnologiei vorbesc despre redistribuirea profiturilor generate de automatizare, însă, în practică, interesele economice și structurile fiscale actuale pot împiedica această redistribuire.

Pe termen scurt, UBI poate ajuta la reducerea inegalităților și la gestionarea șocurilor de pe piața muncii. În schimb, riscurile includ creșterea prețurilor, scăderea motivației pentru muncă și presiunea asupra bugetelor publice. De aici rezultă nevoia unei analize atente și monitorizări continue pentru a evita o concentrație excesivă a puterii economice în mâinile unor mari corporații.

Concluzie

Evoluțiile din domeniul IA solicită o atenție sporită asupra politicilor economice și sociale. Deși venitul de bază universal poate oferi o soluție temporară, implementarea sa depinde de factori complexi, precum sustenabilitatea fiscală și distribuția profiturilor. Menținerea unui dialog informativ și atent privind aceste schimbări devine esențial pentru adaptarea societății la noile realități tehnologice.