Margaret Thatcher (1925-2013) obișnuia să poarte tot timpul în geantă un ziar vechi cu citatul lui Abraham Lincoln: „Nu poți întări pe cel slab slăbindu-l pe cel puternic. Nu poți crea prosperitate descurajând economisirea. Nu poți ajuta angajatul dărâmând pe cel care plătește.” În timpul pregătirilor pentru primul său discurs ca lider al Partidului Conservator în 1975, i-a spus consilierului că acest ziar merge cu ea oriunde merge. Patru ani mai târziu, a devenit prima femeie aleasă să conducă o mare putere occidentală, schimbând definitiv modul în care Marea Britanie relaționa cu statul, munca și conceptul de merit, potrivit unei postări pe un site de știri.

Anul acesta s-a sărbătorit împlinirea unui century de la nașterea sa, iar figura sa continuă să fie o interpretare incomodă pentru Regatul Unit, care încă nu a găsit un model pentru țară după perioada „thatcherismului”.

Nigel Lawson, fost ministru al Trezoreriei în guvernul condus de Thatcher, a declarat într-un interviu că termenul „thatcherism” i se datorează lui și l-a definit drept o combinație de valori și principii: respectarea legii, o economie stabilă, piețe libere, disciplină în gestionarea banilor publici, impozite mai mici, patriotism și, uneori, naționalism, precum și privatizare. Înainte de ea, acest concept era rar folosit în Marea Britanie.

Sub conducerea politică a „Doamnei de Fier”, țara s-a transformat dintr-o economie industrializată aflată în declin într-un mediu al pieței libere. Privatizarea companiilor de stat, dereglementarea, lupta cu sindicatele și promovarea proprietății private au schimbat mentalitatea britanicilor. Cu toate acestea, costurile au fost mari: comunități întregi au fost abandonate, structura socială s-a deteriorat, iar diferențele dintre Londra și nordul țării s-au adâncit.

Deși, după eșecul său din 1990, niciun guvern, indiferent de orientarea politică, nu a contestat în mod real fundamentele economice și sociale stabilite de Thatcher, acestea au devenit parte integrantă a „bunului simț” britanic, conform unui expert în domeniu.

Chiar și în prezent, când Partidul Laburist a revenit la guvernare, numele ei rămâne o referință importantă. Prim-ministrul actual l-a citat recent pentru a-și justifica planurile de dereglementare financiară, spunând că „în anii 1980, guvernul Thatcher a eliberat capitalul financiar. Aceasta este versiunea noastră.”

Este interesant că, în timp ce politicienii de stânga o admiră acum, membrii Partidului Conservator, care a condus-o aproape două decenii, se află într-un proces de dezbinare, fiind incapabili să ajungă la un consens asupra modului în care să-și gestioneze moștenirea. Unele personalități conservatoare caută să recheme ideile ei de conducere puternică, în timp ce alții avertizează împotriva idealizării unui personaj care, susțin ei, nu a existat niciodată exact așa cum a fost pictată.

Viziunea ei de leadership, pustată pe ideea că „nu este de ajuns să ai doar inteligență; trebuie să ai și personalitate și impact”, reflectă o combinație între pragmatism și convingeri ideologice. Potrivit unui biograf important, Thatcher era metodică și răbdătoare, pregătind și testând reformele înainte de implementare. Expresia sa celebră, „Economia este metoda; scopul este de a schimba inima și sufletul”, evidențiază tensiunea dintre radicalismul economic și conservatorismul social.

Însă, condițiile s-au schimbat, iar un istoric remarcă faptul că „ne aflăm în era vie a politicii”. În trecut, Thatcher putea să impună autoritate într-un mediu industrial și mediatic mult mai centralizat, în timp ce azi puterea este fragmentată: mass-media nu mai stabilește agenda, iar rețelele sociale devorează liderii politici. Mulți se întreabă dacă Regatul Unit are nevoie de o nouă figură precum Thatcher sau dacă e timpul să renunțe la un stil și idei, care au fost modelate de contexte istorice unice.



Sursa articol