Într-o eră în care inteligența artificială se integrează din ce în ce mai profund în viața de zi cu zi, fereastra către lumea digitală devine tot mai invizibil păzită de tehnologie. Dar ce se întâmplă atunci când funcțiile smart, menite să ne facă viața mai facilă, încep să pătrundă în spațiul cel mai intim al existenței digitale: arhiva noastră de documente personale și sensibile? Răspunsul nu e simplu, iar controversele legate de confidențialitate și control sunt pe măsură.

### Google Drive și capcana funcțiilor automate

Google, unul dintre cei mai mari actori din universul cloud, a extins recent funcționalitatea serviciilor sale, precum Google Drive. Noul concept de „folder insights” aduce în fața utilizatorilor rezumate automate ale conținutului, precum și sugestii și întrebări generate de inteligența artificială, fără ca aceștia să solicite explicit aceste servicii. Ideea este similară cu oferirea unei perspective rapide asupra a ceea ce se află într-un folder, evitând navigarea manuală prin mii de fișiere.

Însă această funcție a stârnit nemulțumiri, în special în rândul celor care stochează documente sensibile, ca acte de identitate, contracte sau documente medicale. În experiențele relatate de utilizatori, rezumatele automate apar automat, fără consimțământ, chiar și pentru PDF-urile încărcate în mod obișnuit. Unul dintre utilizatori a menționat chiar: „rezumatele apar ‘în față’, fără să fie cerute, iar senzația de lipsă a consimțământului explicit îl determină să mute documentele sensibile în altă parte.”

### Confidențialitate sub semnul întrebării: criptare, control și transparență

Chiar dacă Google afirmă că pentru clienții Workspace datele nu sunt folosite pentru antrenarea modelelor de inteligență artificială, iar spațiul este controlat, realitatea din spatele acestor afirmații este mai complexă. Criptarea datelor „at rest” (în stocare) și „in transit” (în timpul transferului) oferă un anumit nivel de protecție, însă nu elimină riscul ca furnizorul să poată avea acces la conținut – în condițiile în care gestionează cheile criptografice, inclusiv pentru funcții precum sumarizarea automată.

Această situație generează neîncredere, mai ales în cazul documentelor cu o valoare personală sau confidentială. Mulți utilizatori preferă să păstreze controlul complet, optând pentru criptare pe partea clientului, unde numai ei dețin cheia de decriptare, evitând astfel riscul expunerii automate a datelor sensibile către serviciul cloud.

### Opțiunile disponibile și riscul de a pierde controlul

Deși setările de securitate permit dezactivarea anumitor funcții AI, acestea nu sunt întotdeauna clare sau suficient de vizibile pentru utilizatori. În plus, companiile precum Google extind constant gama de funcții asistate de inteligență artificială, de la Gmail la Google Drive, făcându-i pe mulți să se întrebe dacă își mai pot păstra controlul asupra datelor personale. În cazul documentelor importante, precum actele de identitate sau formularele fiscale, această ambiguitate nu mai este acceptabilă.

Mulți utilizatori care gestionează documente sensibile preferă să le mute pe un spațiu criptat local sau într-un „vault” separat, unde chiar și sistemele automate nu pot accesa conținutul fără permisiune explicită. În plus, practici precum păstrarea backup-urilor criptate offline sau separarea documentelor de identitate de restul arhivei generale au devenit norme pentru cei care doresc să nu își compromită intimitatea.

Pe măsură ce tehnologia avansează, perspectivele se îndreaptă spre o mai mare transparență și control asupra datelor. În ultimul an, tot mai mulți experți și utilizatori devin conștienți de riscurile implicate și solicită soluții mai clare, care să le garantizeze că arhivele digitale rămân o zonă sigură și controlată. Într-o lume în care AI devine un partener inevitabil, răspunsul nu este să îl evităm complet, ci să-l învățăm să lucreze în limitele clar stabilite de fiecare utilizator.