
Simțindu-te învăluit de aburii calzi ai unui hamam, poți avea senzația că timpul se oprește în loc. Atmosfera liniștită este întreruptă doar de șoaptele apei care curge și de picăturile care cad ritmic din robinete, în timp ce lumina difuză care pătrunde prin mici deschideri ale cupolei creează reflexii jucăușe pe marmura netedă. Cu toate acestea, experiența umedă și aproape mistică transformă baia turcească într-o aventură senzorială unică, depășind simpla curățenie, conform unei postări pe un site de știri.
„În baie sau la duș ești singur, dar un hamam este un spațiu public”, explică arhitectul și istoricul Ahmet İğdirligil, specializat în cultura băilor tradiționale turcești. „Este un loc de socializare, iar în trecut a fost singurul spațiu unde femeile puteau interacționa în afara casei, fără permisiune.”
În perioada otomană, femeile din familii înstărite frecventau regulat hamamurile, unele având chiar unul în propria casă. Fiecare femeie își aducea obiecte personale precum un vas de lemn pentru turnarea apei pe corp și prosoape țesute manual, din bumbac fin, cu margini decorate cu dantelă.
De-a lungul timpului, au fost stabilite numeroase reguli legate de puritate, acoperind ritualurile după menstruație, naștere sau contact sexual, precum și pregătirea pentru rugăciune sau căsătorie. Chiar și în zilele noastre, în orașele mici din Turcia, femeile continuă să viziteze hamamurile pentru relaxare sau chiar pentru a căuta viitoare nurori pentru copiii lor.
Fiecare hamam urmează un traseu de purificare, spune İğdirligil. Se începe în sala de intrare, încălzită cu o sobă de lemne, apoi urmează o cameră semi-caldă cu toalete și bazine de marmură. În centru se află göbek taşı, o platformă de marmură fierbinte, înconjurată de bazine și uneori de camere laterale mici, numite halvet.
„Structura în sine face parte din experiență”, spune el. „Cupolele cu deschideri în formă de stele dau senzația de a privi cerul. Este ca o călătorie spre interior și înapoi.”
Un exemplu de referință este hamamul Cağaloğlu, construit în 1741 pentru a finanța biblioteca sultanului Mahmut. Interiorul de marmură albă dă impresia că plutești pe un nor. „Căldura, umezeala și sunetul constant, asemenea unei bătăi de inimă, te fac să te simți ca în pântecul mamei”, afirmă İğdirligil.
Elif Kartal, manager în operațiuni la un hamam istoric din oraș, menționează că majoritatea băilor oferă servicii similare, precum scrubul corporal cu o mănușă abrazivă sau masajul cu spumă turcească. Deși fiecare locație are particularitățile ei, adaptate structurii acoperișului sau tradițiilor locale.
Din cele aproape 240 de hamamuri din Istanbul, doar peste 60 mai funcționează astăzi. În localitățile mici, atât femeile, cât și bărbații utilizează aceleași spații, dar în momente diferite. Cele mai vechi, precum cel construit în 1556 de arhitectul Mimar Sinan pentru soția sultanului Suleyman, au zone strict separate pentru femei și bărbați, fiind primele din lume cu secțiuni simetrice dedicate fiecărei sexe.
Fii primul care comentează