Europa, cel mai promițător satelit al lui Jupiter pentru explorarea vieții extraterestre, are de acum un răspuns clar cu privire la una dintre cele mai disputate mărimi: grosimea calotei de gheață de la suprafață. Conform unui studiu publicat recent în Nature Astronomy, cercetătorii au ajuns la concluzia fermă că această carapace de gheață se întinde pe o adâncime de aproximativ 28,9 kilometri, fapt care schimbă radical înțelegerea condițiilor de pe această lună glaciară.

O dispută a durat ani de zile: cât de groasă este cu adevărat calota de gheață?

De mai bine de o decadă, comunitatea științifică s-a întrecut în estimări privind grosimea stratului de gheață acoperitor al lui Europa. În timp ce unele studii sugerau o grosime relativ redusă, altele avansau cifre de aproape douăzeci de kilometri. Diferențele nu erau deloc neînsemnate, iar acest aspect avea implicații grave pentru orice misiune de explorare sau pentru eventualele tentative de găzduire a unei vieți extraterestre sub suprafață.

Noul studiu, realizat prin modele numerice avansate și analize detaliate ale datelor geofizice, oferă un răspuns clar: calota de gheață de pe Europa nu este doar mai groasă decât se presupunea anterior, ci aproape 29 de kilometri. Concluziile vin după o combinație de observații de la telescoape spațiale și simulări computerizate, menite să reconstruiască structura internă a satelitului și să determine cu exactitate grosimea diferitelor straturi de gheață și oceanul subteran.

Implicățiile pentru misiunile spațiale și posibilitatea vieții

Acestă descoperire nu doar că răspunde unei întrebări științifice grele, ci redefineste și strategia pentru viitoarele misiuni către Europa. O calotă de aproape 29 de kilometri înseamnă că pentru a ajunge la oceanul subteran, care se crede a fi un mediu potențial pentru existența vieții, transpiri de peste trei ori mai mult decât se estima anterior. Astfel, exploratorii trebuie să adapteze tehnologia și metodele pentru a penetra acest strat imens de gheață, lucru dificil, dar nu imposibil.

De la misiunea Europa Clipper, planificată de NASA, până la proiecte internaționale de a trimite sonde specializate, toate investițiile se vor orienta acum spre tehnologii capabile să aselenizeze și să pătrundă această podoabă glaciară. În același timp, această nouă estimare întărește ipoteza că Europa are un mediu subglaciar relativ stabil, condiție esențială pentru ca orice formă de viață să poată exista în adâncurile sale ascunse.

Următorii pași în explorarea lui Europa

Deși această descoperire închide un capitol lung de dezbateri, deschide totodată alte întrebări legate de compoziția și dinamica calotei, precum și despre condițiile exacte în care se află oceanul de dedesubt. În prezent, cercetătorii continuă să analizeze datele stratificate și să dezvolte tehnologii inovatoare pentru a putea perfora această ”carapace” de gheață imensă.

Declarațiile unor oameni de știință implicați în proiect indică faptul că, deși obstacolele sunt mari, explorarea lui Europa devine tot mai reală, iar următorii ani vor fi decisivi pentru a descoperi eventuale semne de viață în lacul subglaciar. Confirmarea grosimii calotei de gheață într-un mod atât de precis le oferă cercetătorilor încredere și un plan de acțiune clar, iar toate aceste eforturi contribuie la amplificarea speranței de a descoperi ceva cu adevărat revoluționar: viața în afara Pământului.