România, singurul membru al Uniunii Europene fără legislație pentru parteneriat civil, privind o lacună majoră în drepturile civile ale cetățenilor

Într-un peisaj european în care procesele de recunoaștere legală a relațiilor de cuplu se intensifică, România rămâne singurul stat membru al Uniunii Europene care nu a introdus legislație pentru parteneriate civile, indiferent dacă acestea privesc cuplurile heterosexuale sau cele de același sex. În timp ce țările vecine precum Bulgaria, Lituania, Polonia și Slovacia nu recunosc oficial astfel de parteneriate, România pare să rămână în urmă, considerând această chestiune o problemă de suveranitate sau, după unele opinii, o rezistență în fața valorilor moderne privind drepturile civice.

România în izolare legislativă în Europa privind parteneriatele civile

Deși eforturile pentru egalitate fundamentează o societate modernă și incluzivă, legislația românească nu prevede, în prezent, nici măcar la nivel de parteneriat civil, recunoașterea juridică a relațiilor de cuplu. Spre deosebire de alte state europene, unde proiecte de lege pentru legalizarea unor astfel de parteneriate fie sunt în discuție, fie deja au fost adoptate, România continuă să nu asculte solicitările cetățenilor săi, decât în contextul unor hotărâri judecătorești.

Recent, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat oficial România pentru modul în care tratează drepturile persoanelor LGBTQ+, într-un caz de discriminare și lipsă de recunoaștere a parteneriatelor de același sex. Această decizie are menirea de a activa discuția publică și de a pune presiune pe autorități pentru a adapta legislația la standardele europene, însă evoluțiile concrete rămân mult în urmă față de așteptări.

Context european și așteptări de schimbare

În ultimii ani, tot mai multe țări din Europa au făcut pași significativi spre recunoașterea parteneriatelor civile. Germania, pentru example, a legalizat căsătoria între persoanele de același sex încă din 2017, în timp ce Croația, deși mai conservatoare, a introdus forme de recunoaștere a parteneriatelor, în anumite condiții. Acest trend reflectă o schimbare majoră în percepția societăților europene, în direcția respectării drepturilor fundamentale și a diversității.

Pentru români, această diferență în legislație nu înseamnă doar o lipsă de recunoaștere legală, ci și o stigmatizare socială, în condițiile în care relațiile LGBTQ+ se confruntă frecvent cu discriminare și intoleranță, fapt agravat de lipsa unor garanții legale. În plus, decizia CEDO recentă a evidențiat necesitatea ca România să-și adapteze legislația pentru a evita situații de încălcare a drepturilor fundamentale ale cetățenilor săi.

Ce urmează pentru legislația românească?

Discuțiile legate de legalizarea parteneriatelor civile sunt în plină dezbatere în societatea românească, dar avansează cu pași mici în contextul unor prese politice și sociale complexe. Până în prezent, parlamentul a fost reticent în a adopta proiecte de lege care să ofere recunoaștere juridică pentru cuplurile de același sex, iar opinia publică, de cele mai multe ori conservatoare, influențează asupra deciziilor legislative.

Între timp, activiștii pentru drepturile omului și organizațiile LGBTQ+ continuă campaniile de sensibilizare și presiunile pentru introducerea în legislație a unui cadru protejator, care să asigure egalitatea și protecția tuturor cetățenilor. Există, totuși, o speranță că, odată cu creșterea conștientizării și schimbarea percepției sociale, vor avea loc și reforme concrete.

Legislația pentru parteneriat civil în România rămâne o problemă nerezolvată, iar decizia CEDO recentă face apel la autorități să acționeze rapid pentru a evita alte condamnări și pentru a oferi cetățenilor români acea dreptate legală de care din ce în ce mai mulți europeni se bucură. Rămâne de văzut dacă, în următorii ani, Romția va reuși să se alinieze cu valorile moderne ale Uniunii Europene în ceea ce privește recunoașterea și protejarea diversității.