MIRCEA Lucescu, despre teatru: cum un fotbalist a demontat stereotipurile în 1972

Într-un interviu din 1972 acordat revistei „Teatrul”, Mircea Lucescu, pe atunci o vedetă a fotbalului românesc, a abordat subiecte neașteptate pentru un sportiv: poezia și pasiunea pentru teatru. Acesta, pe atunci atacant la Dinamo și căpitan al echipei naționale, a încercat să spargă tiparele vremii, demonstrând că sportivii nu erau doar „troglodiți” lipsiți de cultură.

Prietenii cu actori și pasiunea pentru spectacole

Lucescu a povestit despre prietenia sa cu actorii Florian Pittiș și Ion Caramitru, cu care discuta aprins despre teatru. Ei îi explicau că teatrul modern necesita performanță, ca și sportul. Fostul fotbalist era un spectator constant, menționând că mergea la teatru „tot timpul”.

Lucescu a evocat o experiență neplăcută din trecut, când a fost ironizat pentru că citea poezie de Apollinaire sau Paul Eluard. El a subliniat că fotbalul modern necesită cunoștințe din artă, știință și cultură. Căpitanul naționalei remarca faptul că juca de multe ori „în asalt” și vedea și patru spectacole pe săptămână. A menționat și piesele văzute la Teatrul Bulandra, inclusiv „Play Strindberg” sau „Scrisoarea pierdută” în regia lui Liviu Ciulei.

Necula Răducanu: de la „Huo!” la respectul din teatru

Necula Răducanu, pe atunci portar la Rapid, a abordat cu umor subiectul teatrului și al filmului. El a mărturisit că i-ar plăcea să fie actor. Răducanu a făcut o comparație între felul în care este perceput pe stadion și în teatru.

„Aici lumea se uită și zice cu respect: „Uite-l pe Răducanu!”. La stadion n-am parte decât de „Huo!” și „Băăă!”, declara el. Portarul a subliniat importanța educației, atât în rândul fanilor de fotbal, cât și al publicului de teatru. Răduceanu spunea că publicul ar trebui educat, la fel ca și cel de teatru, încă din școală.

Mircea Lucescu revine în atenție cu gândurile sale

Mircea Lucescu a dezvăluit gândurile sale despre arta dramatică, declarând că îi plac piesele lui nea Aurică. El a menționat spectacole de succes și actori apreciați. Lucescu a citit piese americane și englezești, exprimându-și regretul că unele nu se joacă în România.

Mircea Lucescu a remarcat perfecțiunea piesei „Scripcarul pe acoperiș”, văzută la Liverpool. El a considerat că este nevoie de mai multe spectacole educative pentru copii și adulți. Mircea Lucescu a menționat importanța spectacolelor – lectură, a pieselor de teatru, necesare în educația spectatorului.