Un articol din cotidianul progresist „Haaretz” subliniază că, pentru prima dată în peste doi ani, nu mai există ostatici în viață în mâinile Hamas. Acest fapt marchează un moment istoric, semnalând sfârșitul unei perioade în care criminalii din Gaza au păstrat în captivitate bărbați și femei israelieni. În prezent, se așteaptă recuperarea trupurilor celor care au pierit în captivitate, iar în această etapă, se poate respira mai ușurat, conform unui post de radio din România.

Ultimii douăzeci de prizonieri, toți bărbați, majoritatea tineri și răpiți în timpul Festivalului Nova, sunt acum în cele mai mari spitale din țară, unde primesc vizite și tratament. Ei se întâlnesc cu cei care i-au așteptat 738 de zile, timp în care și-au pierdut vocea și somnul pentru a fi auziți de liderii politici, care uneori păreau să uite de prioritatea principală — recuperarea tuturor celor răpiți. La scurt timp după eliberare, acești tineri încep să povestească experiențele trăite, atât cele fizice, cât și cele emoționale: torturi, cicatrici, dar și speranțe. Ei vorbesc despre foamete, izolare, teama că totul a fost distrus acasă, lanțurile la glezne, o lipie împărțită cu camarazii și teroarea constantă a bombelor israeliene.

Unul dintre foștii ostatici, Elkana Bohbot, are dureri de stomac deoarece, potrivit medicilor, militantele Hamas l-au forțat să mănânce înainte de a fi eliberat, pentru a nu părea subnutrit. În ciuda faptului că a fost răpit în Festivalul Nova și a petrecut aproape toate cele 738 de zile în lanțuri, în întuneric și izolare, el a consumat doar câteva bucăți de pâine pita. Într-o declarație din spital, Elkana a spus: „Acolo jos, am pierdut noțiunea timpului și a spațiului”.

El și-a amintit de un moment special: ziua nunții sale, pe care a vrut să o sărbătorească în ciuda condițiilor dificile, cerând unui gardian să-i permită să facă un duș, lucru pe care anterior nu-l mai avusese posibilitatea să-l facă. El a fost eliberat, iar acum se află împreună cu soția și fiul lor de cinci ani, Ram, care a construit la grădiniță un binoclu, sperând să-l vadă revenind acasă cu elicopterul. Ultima imagine a familiei lui a fost un videoclip în care el implora, cu lacrimi, „Mă sufoc. Vreau să ies. Vă rog să mă ajutați. Îmi este dor de familie”.

Altă poveste este a soldatului Matan Angrest, care a spus că, după răpirea de la granița cu Gaza, a stat patru luni într-un tunel mic și întunecat. El a fost operat la mână fără anestezie, la fel ca mulți alții captivi. Mama sa, Anat, a povestit că fiul ei a fost mult timp singur și sub supraveghere specială deoarece făcea parte din armată, fără a avea informații despre ce se întâmplă în jurul lui. Militanti i-au spus că „Israelul i-a abandonat și că doresc să cucerească țara”. Matan își amintește de bombardamentele intense, avioanele care survolau și zidurile care se prăbușeau. În zilele înainte de eliberare, a primit mai multă mâncare și și-a amintit de bătălia care a precedat răpirea, de prietenii uciși și de incendiul în care și-a ars mâinile.

La întoarcerea în Israel, Matan a descoperit cu surprindere că răpitorii mințiseră despre familia lui, spunându-i că bunicii săi, care supraviețuiseră Holocaustul, erau morți. Să-i vadă în viață a fost cea mai mare bucurie pentru familie. Mama sa afirmă că, în ciuda a tot, Matan pare să se adapteze bine din punct de vedere mental.

Când a fost întrebat despre cele 738 de zile petrecute în captivitate, Nimrod Cohen, fiul unui bărbat dezgolorat, a spus că, deși a slăbit și a devenit mai palid, starea sa generală a rămas bună. El a reușit să surprindă fragmente de conversații ale răpitorilor și să înțeleagă că familia și poporul israelian nu și-au uitat prizonierii. Trecerea sa prin această experiență a consolidat dorința de a vedea vinovații responsabili pentru aceste acte, în primul rând liderul Benjamin Netanyahu, să răspundă pentru ceea ce s-a întâmplat. Pe 7 octombrie 2023, Nimrod a fost atacat de un tanc la granița cu Gaza, alături de alți trei camarazi, toți fiind uciși în conflict.

Ultimul lucru pe care fostul ostatic Avinatan Or l-a văzut ca liber a fost iubita sa, Noa Argamani, care a fost luată cu motocicleta și strivită de cadavrele a doi militari. Inimile lor s-au îndreptat unul spre celălalt, dar după câteva ore, Avinatan a fost dus în Gaza, fără să știe ce s-a întâmplat cu Noa. El face parte din puținii prizonieri eliberați după doi ani de izolament total în zona centrală a Fâșiei Gaza, în condiții extrem de dure.



Sursa articol