În era digitală, accesul nelimitat la informație a devenit o dobândă aparentă, dar efectele sale asupra capacității cognitive sunt tot mai evidente. La nivel mondial, cercetări recente evidențiază că tehnologie precum platformele de inteligență artificială, de la ChatGPT la aplicații educaționale digitale, influențează negativ procesul de gândire critică și memorare. Această dualitate între progres și degradare cognitivă atrage atenția asupra unui fenomen tot mai discutat în mediul academic și societal.

Utilizarea excesivă a tehnologiei digitale duce la reducerea activității cerebrale legate de atenție și creativitate. Conform cercetărilor de la MIT, experimentele EEG arată că atunci când oamenii se bazează pe AI pentru rezolvarea problemelor, creierul devine mai puțin implicat. Astfel, exercițiul mental devine tot mai rar, iar capacitatea de a gândi critic se diminuează.

Declinul cognitiv nu se limitează doar la adulți. În educație, profesorii constată că elevii care folosesc frecvent AI pentru teme nu rețin informații și nu dezvoltă abilități de argumentare. Ei pot obține răspunsuri, dar nu pot explica de ce acestea sunt corecte. Distincția dintre “a ști” și “a avea acces la informație” devine tot mai clară în acest context.

Studiile indică o scădere a performanței la teste de gândire critică, asociată cu utilizarea intensivă a AI. Profesorii atrag atenția asupra faptului că, odată ce mintea rămâne blocată pe răspunsul sugerat de aceste platforme, devine incapabilă să caute alternative. În plus, crește riscul ca indivizii să piardă spontaneitatea și inovația.

Paradoxul actual în educație confirmă că digitalizarea nu, întotdeauna, sprijină procesul de învățare. În unele cazuri, utilizarea excesivă a tehnologiei duce la scăderea rezultatelor și la apariția fenomenului denumit “brain rot”. Cu timpul, această oboseală cognitivă poate avea consecințe serioase asupra dezvoltării personale și sociale.

Societatea devine tot mai vulnerabilă la superficialitate, într-o vreme în care accesul rapid la informație nu înseamnă neapărat înțelegere profundă. Conceptul de “societate stupidogenă” reflectă această tendință, în care conținutul digital stimulează excitare, dar nu și gândire critică.

Studiile internaționale, inclusiv cele ale OECD, confirmă că timpul petrecut în fața ecranelor poate diminua performanțele academice și abilitățile de analiză. Profesorii avertizează asupra faptului că, pe măsură ce dependența crește, capacitatea de inovație și originalitate scade. Efectul de ancorare limitează, de asemenea, libertatea de a căuta soluții alternative.

Școala, ca instituție fundamentală a formării gândirii, se confruntă cu un paradox. În timp ce digitalizarea promite progres, ea fragilizează procesul educațional. Studiile indică faptul că o utilizare excesivă a AI poate inhiba dezvoltarea abilităților critice și evaluative ale elevilor.

Întrebarea nerezonabilă a vechiului filozof grecesc, Socrate, capătă astăzi o relevanță particulară: ce se întâmplă cu omul modern când înlocuiește exercițiul gândirii cu soluții automatizate? Rămâne esențial ca societatea să supravegheze și să promoveze informarea continuă, pentru a evita deprecierea treptată a gândirii umane în fața progresului tehnologic.