Laboratorul chinez din cadrul institutului național de fizică plasme și tehnologii de fuziune din Hefei a făcut un pas remarcabil în cercetarea fuziunii nucleare. În cadrul experimentelor cu tokamak-ul EAST (Experimental Advanced Superconducting Tokamak), echipa a reușit să depășească pentru prima dată pragul critic al densității plasmei, fără a declanșa instabilități care să oprească sau să compromită procesul. Aceasta reprezintă o realizare importantă într-un domeniu unde fiecare avans stă la granița dintre teorie și fabricarea tehnologiilor de viitor, precum centrale de fuziune capabile să genereze mai multă energie decât consumă.

## Depășirea limitei Greenwald și clarificarea importanței

Limita Greenwald, un prag empiric valorificat de peste o jumătate de secol în studiile de plasma, definește densitatea maximă sigură pentru un tokamak în funcție de parametri precum curentul din plasma și dimensiunea reactorului. În mod uzual, experimentele operează aproape de această limită, pentru reducerea riscului de instabilitate. Însă, pentru a obține un dispozitiv funcțional pe termen lung, e nevoie să duci această limită mai departe, fără a compromite stabilitatea. În trecut, depășirile semnificative ale pragului Greenwald au fost demonstrate pe dispozitive experimentale, dar doar în condiții care nu pot fi scalate direct la reactorii potențiali pentru fuziunea comercială, precum ITER.

Experimentul de la EAST marchează un salt important pentru această direcție, întrucât cercetătorii au reușit să atingă densități între 1,3 și 1,65 ori limita Greenwald, păstrând plasma stabilă pentru perioade extinse. Cheia succesului a fost ajustarea fină a condițiilor de pornire, controlul precis al presiunii gazului injectat și utilizarea încălzirii prin rezonanță ciclotronică electronică, o tehnologie care permite electronilor din plasmă să absoarbă eficient energie.

## Relevanța pentru dezvoltarea reactoarelor viitoare

Pentru reactorii de fuziune, precum cel planificat în cadrul proiectului ITER, controlul densității plasmei este crucial. Succesul de la Hefei indică faptul că, în condiții controlate, se poate opera la densități mai mari decât cele considerate anterior sigure, fără a risca destabilizarea întregului proces. Acest lucru deschide calea către rate de reacție de fuziune mai eficiente, reducând dependența de temperaturi și câmpuri magnetice mai extreme și mai costisitoare.

Deși depășirea limitei Greenwald nu înseamnă automat obținerea unui reactor eficient și economic, înseamnă mai ales că inginerii și fizicienii pot explora și implementa regimuri operaționale mai avansate. În acest sens, rezultatele obținute în China sunt o confirmare a faptului că pot fi atinse noi orizonturi, care au potențialul de a accelera viitoarele etape de dezvoltare a centralei de fuziune comerciale.

## Ce înseamnă pentru viitorul energiei de fuziune

În planul pe termen lung, cercetările de la Hefei adaugă o piesă importantă în puzzle-ul complicat al construirii unui reactor de fuziune sustenabil. Progresul nu se limitează doar la realizarea de recorduri de durată a plasmei, ci și la înțelegerea și stabilizarea condițiilor de densitate în parametri care anterior păreau de neimaginat. În vreme ce realizări precum menținerea plasma pentru aproape 18 minute în condiții optime sunt impresionante, ele trebuie apoi dublate de stabilitate și reproductibilitate la scară largă.

Pe măsura ce cercetările continuă, se conturează o perspectivă mai clară asupra provocărilor de a transforma aceste experimente în soluții practice pentru centrale de fuziune. Pentru proiecte precum ITER, aceste rezultate oferă încredere că respectarea unor parametri ridicați ai plasmei nu mai trebuie să fie un obstacol imens. În limbaj simplificat, dacă știința reușește să mențină plasmele de densitate mare fără a le destabiliza, atunci visul unei energii curate și infinite începe să devină mai concret.

De acum înainte, cercetările trebuie să se concentreze pe reproducibilitatea experimentelor, pe controlul impurităților și pe gestionarea pierderilor de energie, pentru că doar astfel se apropie fuziunea de a fi o soluție viabilă pentru consumul mondial de energie. Dacă aceste direcții vor fi abordate cu succes, viitorul energiei de fuziune nu va mai rămâne doar o promisiune, ci se va transforma rapid în realitate.