O privire asupra filmului „The Smashing Machine”: Lupta interioară a unui campion

În prima scenă a filmului „The Smashing Machine”, realizat de Benny Safdie, ne este prezentat un fragment dintr-o înregistrare video cu Mark Kerr, starul în arte marțiale mixte și campion al UFC, care participă la primul său meci amator. Kerr a câștigat notorietate ca wrestler, iar această luptă demontează orice idee greșită despre „luptele false”. Meciul se încheie cu Kerr strâns pe adversarul său, lovindu-l repetat cu pumnii falși, provocându-i o hemoragie facială.

Pe fundalul acestor imagini, vocea lui Kerr răsună moale și blând, povestind despre euforia pe care o simte atunci când își distruge adversarul, simțind momentul în care acesta se cedează. Aceasta descriere este aproape asemănătoare cu cea a unui criminal în serie care vorbește despre plăcerea de a-i lua viața cuiva. „Când câștigi,” afirmă Mark, „nimic altceva nu contează.” Deși vorbește despre wrestling, el se referă de fapt la violență: entuziasmul și adrenalina acesteia.

Mark are o prezență distinctivă. Cu dinții săi albi ca zăpada și o podoabă de păr dezordonată, el ar putea părea un stereotip al sportivului american ideal. Este ca o păpușă gigantică, o figură de acțiune care sfidează așteptările. În plus, felul în care vorbește emană un aer de seminar de dezvoltare personală, cu gândurile exprimate cu o blândețe și civilitate típice.

Aceasta dualitate a lui Mark Kerr, aparent un profesionist plăcut, maschează o furie adâncă pe care nu știe cum să o gestioneze. Dwayne Johnson surprinde această complexitate a personajului său, prezentându-l ca pe un uriaș blând, cu demonii care îi bântuie mintea, iar spectatorul simte dorința de a-l vedea eliberat de aceștia. Titlul filmului poate părea că se concentrează pe „smăștuit,” dar esența constă în „mașină”: Mark este un om care și-a construit întreaga ființă ca pe o mașină de distrugere controlată.

Benny Safdie, cunoscut pentru dramele indie provocatoare, își găsește vocea în acest film, care se simte diferit de stilul său anterior. „The Smashing Machine” se aseamănă, mai degrabă, cu „The Wrestler” al lui Darren Aronofsky, având la bază un documentar HBO din 2002. Filmul exploră, mai mult decât o poveste clasică despre victorie și înfrângere, viața intimă a unui campion, cu nuanțele sale de dramă și vulnerabilitate.

Acțiunea are loc între 1997 și 2000, dezvăluind o fereastră către viața dincolo de ring. După o introducere brutală, îl cunoaștem pe Mark, un câștigător pasionat de lupte, dar acasă, alături de iubita sa Dawn, pare un om rănit, cu un temperament volatil. Cei doi locuiesc într-o casă modestă, unde chiar și pregătirea unui smoothie poate deveni o sursă de tensiune.

Cei doi se iubesc, dar se ceartă frecvent, chiar și pentru detalii minore, fiecare având propriile probleme de caracter. Mark, vedeta și principalul susținător al familiei, se lovește de autosuficiența lui Dawn, care, la rândul ei, reușește să evoce emoții complexe.

Dawn, interpretată de Emily Blunt, își iese din fire în momente necorespunzătoare, iar în timpul unei lupte decisive în Japonia, Mark, influențat de certurile cu ea, pierde prima sa confruntare. Această pierdere devastatoare îi subminează identitatea. „The Smashing Machine” ne arată cum situațiile cele mai obișnuite pot capta esența trauma și grația.

Un alt aspect important al poveștii este dependența de opioide a lui Mark, care devine tot mai evidentă. Felul în care abuzează de medicamente arată un control strâns asupra durerii și a vieții sale, culminând cu o internare în spital, unde primește vizita unui prieten, Mark Coleman, interpretat de Ryan Bader.

După ce își înfruntă dependența, atenția se mută asupra tensiunii din viața de acasă, iar dramele cuplului se desfășoară într-un ritm fluid și surprinzător. Antrenamentele cu Bas Rutten, prezentat ca sine însuși, sunt ilustrate cu umor și autenticitate, iar secvențele sunt montate pentru a reda magia luptelor.

Concluzionând, filmul „The Smashing Machine” surprinde prin profunzimea și introspecția lui Mark Kerr, care, în ciuda victoriilor sale pe ring, luptă cu propria umanitate. La final, Mark descoperă omul din spatele mașinii de distrugere, oferind o poveste emoționantă și neașteptată despre descoperirea de sine.



Sursa articol