Controversă în București: redenumirea stäției „Popa Tatu” în „Mircea Vulcănescu” stârnește val de reacții

Disputa privind redenumirea unei stații de transport în comun din Capitală a reactivat tensiuni legate de simbolurile istorice și respectarea legii. Asociația de Dezvoltare Intercomunitară pentru Transport Public București – Ilfov (TPBI) a anunțat recent că 24 de stații STB vor fi redenumite în perioada februarie-martie 2026, iar printre acestea se află și stația „Popa Tatu”, unde circulă linia 205, spre str. Buzești. Decizia a fost însă criticată dur în cadrul Consiliului General al Municipiului București de către consilierul Dragoș Radu, care a cerut oficial revertirea acestei măsuri.

Legalitatea și controversele istorice privind schimbarea numelui

Într-o postare pe Facebook, Radu a explicat motivele pentru care consideră decizia ilegală și contrară cadrului legislativ actual. El a subliniat că legea, în special OUG nr. 31/2002, interzice expres atribuirea sau menținerea în spațiul public a numelor persoanelor vinovate de crime de război, genocid sau care au făcut parte din regimuri fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe.

„Pentru că legea interzice explicit acest lucru, iar Mircea Vulcănescu a deținut funcții guvernamentale în cadrul regimului Antonescu (1941–1944), participând la procesul decizional al unui regim responsabil de politici antisemite și crime de război”, a precizat Radu. În acest context, schimbarea numelui stației nu doar că ar fi ilegală, dar ar putea și să lezeze memoria istorică pentru unora, în special având în vedere trecutul controversat al lui Vulcănescu.

Numele „Popa Tatu” și semnificația sa socială

În contrast, denumirea actuală a stației – „Popa Tatu” – derivă din numele unui preot care a rămas în memoria locuitorilor pentru activitatea sa filantropică în prima jumătate a secolului XIX. Tatu a fost cunoscut pentru eforturile sale de a sprijini săracii din zona Cişmigiului, ridicând un azil și construind o baie comunală pentru cei nevoiași. Pentru mulți bucureșteni, acest nume reprezintă simbolul ajutorului și al omului dedicat comunității.

„A schimba numele unui om care și-a dedicat viața ajutorării celor vulnerabili cu numele unui criminal de război nu este doar ilegal, ci profund nedrept și ofensator pentru memoria acestui oraș”, a afirmat Radu. În viziunea sa, spațiul public nu trebuie să devină teren pentru reabilitări ideologice mascate, iar numele străzilor sau stațiilor trebuie alese în conformitate cu legea și valorile morale ale societății.

Contextul legislativ și perspectivele viitoare

Legislația în vigoare prevede explicit că anumite nume istorice sunt interzise în spațiul public, în special cele asociate cu regimuri totalitare sau acte de violență. Articolul 13 din normele respective stipulează că „se interzice acordarea sau menținerea numelor persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid, contra umanității și de crime de război, precum și ale persoanelor care au făcut parte din conducerea organizațiilor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, unor străzi, bulevarde, scuaruri, piețe, parcuri sau alte locuri publice”. Aceasta înseamnă că orice modificare ulterioară, de exemplu, în cazul stațiilor de transport, trebuie să respecte această interdicție, iar decizia TPBI a fost considerată, de către susținători ai opiniei critice, un pas riscant din punct de vedere legal.

Pe măsură ce discuțiile continuă, perspectiva de a păstra numele „Popa Tatu” pare să câștige susținere în rândul celor care consideră că istoria locală trebuie respectată și că simbolurile de acest gen nu trebuie folosite pentru acțiuni care pot fi interpretate ca reabilitări sau positive revalorificări ale unor figuri controversate. Totodată, autoritățile locale și reprezentanții TPBI trebuie să găsească un echilibru între respectarea legii și păstrarea unei atmosfere de consens social, în contextul unei societăți tot mai conștiente de valorile și memoriile sale.

Deocamdată, decizia finală nu a fost anunțată, iar în timp ce cetățenii și oficialii așteaptă un răspuns clar din partea autorităților, rămâne de văzut dacă dialogul va conduce spre revenirea asupra planului de redenumire sau dacă modificările vor fi implementate în ciuda opoziției și controversei. În orice caz, această situație adaugă încă o filă în saga complexă a modului în care societatea românească gestionează istoria, memoria și valorile civice.