O descoperire antică revine în centrul atenției științifice și culturale: „bateria din Bagdad”, un artefact din lut și metal datând din urmă cu aproximativ 2.000 de ani, continuă să alimenteze dezbateri aprinse despre civilizația sumeriană și potențialele sale cunoașteri înaintate. Deși rămâne o enigmă, recent au apărut noi dovezi ce ar putea sugera utilizarea unui dispozitiv electric rudimentar, ceea ce ar putea schimba istoria tehnologiei.

O ipoteză controversată: energia electrică înantică?

Primele analize ale obiectului semnalat ca fiind „bateria din Bagdad” au sugerat că această relicvă din lut conținea un cilindru de cupru și o tijă de fier, configurată între ele astfel încât să pară o celulă galvanică primitivă. În esență, această construcție seamănă foarte mult cu principiul de funcționare al bateriilor moderne, precum cele AA, ce produceau atunci și încă produc energie electrică în viața contemporană. În absența obiectului original — dispărut după invazia din 2003 a Irakului — cercetătorii s-au bazat pe documentație și reconstrucții, iar aceste studii recente sugerează că vasul de lut putea fi mai mult decât un simplu recipient ritualic. Pereții poroși ai acestuia, susțin specialiștii, ar fi acționat ca un separator între un electrolit, posibil o substanță alcalină, și aer, permițând astfel generarea unui curent de aproximativ 1,4 volți. O valoare aproape identică cu cea a unor baterii moderne, ceea ce face ca această ipoteză să nu fie complet lipsită de plausibilitate.

Controverse și interpretări alternative: între știință și spiritualitate

Cu toate acestea, scepticismul nu a încetat niciodată. Mulți arheologi și experți în domeniu sunt de părere că, indiferent de rezultatele experimentale, energia generată de artefact nu era suficientă pentru a justifica crearea unui dispozitiv electoral. În plus, unele teorii mai vechi, care susțineau că obiectul fusese folosit pentru plăci de decor sau pentru încrustări, sunt în continuare considerate mai plauzibile. Recent, unele interpretări alternative aduc în discuție o funcție simbolică sau ritualică: curentul electric ar fi fost folosit pentru a accelera coroziunea unor inscripții sau rugăciuni, pentru a le face vizibile și pentru a le întări printr-un proces perceput ca o formă de energie spirituală.

Arheologii specializați în situl unde a fost descoperit artefactul consideră însă că această explicație bio-spirituală e mai puțin convingătoare. Ei argumentează că obiectul era, cel mai probabil, un recipient sacru, destinat depozitării de texte sau ofrande, fiind sigilat și îngropat ca parte a unor ritualuri dedicate divinităților subpământene. Suplimentar, descoperirea altor vase și recipiente din aceeași zonă — unele conțineau mai multe componente din cupru, fără a avea o utilitate tehnologică clară — susține această ipoteză. În plus, cuiul de fier interpretat de unii ca electrod ar fi putut fi, de fapt, un simplu cui folosit în procesul ritualic.

Ce ne învață acest caz despre trecut și știință

Dezbaterea rămâne deschisă, iar lipsa obiectului original, greu de recuperat, face dificilă o concluzie definitivă. Totuși, cazul „bateriei din Bagdad” ilustrează cât de fragil și influențabilă poate fi interpretarea trecutului când aceasta este filtrată prin ochii cunoașterii moderne. În fața unor descoperiri, scepticismul și conservatorismul științific se confruntă cu tentația de a accepta ipoteze chiar și atunci când dovezile concrete sunt limitate sau ambigue.

Pe măsură ce cercetările continuă, interesul pentru această relicvă antică nu face decât să crească, iar noile tehnici și tehnologii de analiză ar putea, în viitor, să aducă mai aproape adevărul despre funcția reală a artefactului. Într-o lume în care tehnologia și mitologia se intersectează adesea, „bateria din Bagdad” rămâne un simbol al subtilității explorării trecutului și al provocărilor de a descifra dacă, odată, civilizațiile antice au avut acces la cunoștințe pe care le considerăm moderne.