În ultimii ani, România a înregistrat un progres semnificativ în creșterea conectivității digitale, ajungând în 2025 la un nivel de acces la internet de peste 89% în gospodării. Acest avans reflectă eforturile naționale de a reduce decalajele regionale și de a integra societatea în era digitală. Totuși, cifrele relevă și vulnerabilități ce trebuie abordate pentru o participare completă la viața social-economică.

România a făcut pași importanți în digitalizare, dar discrepanțele între regiuni persistă. În zone urbane, procentul de gospodării conectate ajunge aproape de 93%, în timp ce în rural aceste cifre scad la aproximativ 85%. Declanșate de factori precum infrastructura și infrastructura de educație digitală, aceste diferențe afectează accesul la resurse esențiale.

Conectivitatea nu înseamnă însă și competență digitală. Deși aproape toți tinerii, adică peste 99%, folosesc Internetul în mod regulat, în rândul persoanelor în vârstă această utilizare scade sub 90%. Aceasta evidențiază necesitatea unor programe de alfabetizare digitală și sprijin pentru grupurile vulnerabile, precum și adaptarea serviciilor publice la noile realități.

Familiile formate din persoane singure au evidențiat cea mai mare creștere a conectivității, indicând schimbări sociale fundamentale. În același timp, aceste familii devin și cele mai vulnerabile, deoarece dependent de mediul digital, acestea se pot confrunta cu riscuri speciale în cazul lipsei de sprijin.

Deși România stă bine în comparație cu media europeană în ceea ce privește utilizarea internetului, inegalitățile rămân evidente. Lipsa de alfabetizare digitală afectează utilizatorii în vârstă și zonele mai puțin dezvoltate, limitând beneficiile conectivității.

În ansamblu, țara a construit o infrastructură solidă, dar inegalitățile sociale și digitale persistă. Pentru a evita marginalizarea, este nevoie ca România să continue investițiile în educație digitală și monitorizarea evoluției accesului și competențelor digitale.

Menținerea unui echilibru între infrastructură și formarea competențelor va determina adaptarea societății la transformările rapide ale erei digitale. Rolul politicilor publice și al programelor de sprijin devine crucial în asigurarea unei participări egale la viața digitală.