Progresul recent în domeniul roboticii a adus în prim-plan noile direcții de dezvoltare ale mâinilor artificiale, mai ales în contextul diferențierii între utilizarea lor industrială și domestică. În special, investițiile și cercetările se focalizează pe realizarea unor mâini robotice din ce în ce mai apropiate de funcționalitatea și adaptabilitatea mâinii umane, pentru a răspunde cerințelor variate ale mediului de lucru și al vieții de zi cu zi. Fenomenul reflectă tendința de a crea sisteme robotice cu capacități din ce în ce mai sofisticate, adaptate atât pentru manipulare precisă, cât și pentru interacțiune sigură și delicată cu obiecte și oameni.

Diverse modele de mâini robotice relevă diferențele între aplicațiile industriale și cele domestice. În timp ce primul tip, precum cel folosit de Atlas de la Boston Dynamics, prioritizează robustetea, simplitatea și fiabilitatea, modelul Figure 03 de la compania americană Figure 03 se concentrează pe antropomorfism, finețe și capacități tactile avansate. Aceste abordări indică două direcții distincte pentru robotica mâinilor, în funcție de mediul în care sunt folosite.

Un aspect esențial în dezvoltarea mâinilor robotice îl reprezintă complexitatea anatomică a mâinii umane. Fiecare mână are peste 27 de articulații și peste 30 de mușchi, precum și aproape 17.000 de receptori tactili. Reproducerea acestor caracteristici în robotică reprezintă o provocare majoră, mai ales atunci când sistemele trebuie să funcționeze în medii imprevizibile sau cu materiale fragile. Capacitatea de a adapta prinderea, de a detecta textura și de a aplica forță precisă sunt critice pentru aceste tehnologii.

În mediul industrial, robotii cu mâini cu trei degete, precum cel al Atlas, sunt optimizați pentru sarcini repetitive și robustețea ridicată. Sistemele moderne utilizează senzori tactili și camere integrate, pentru a asigura o prindere sigură și controlată. Alegerea minimizării degetelor, precum și controlul precis al forței, permit implementarea unor operațiuni rapide și fiabile, reducând costurile de întreținere.

În contrast, în domeniul domestic, mâinile cu cinci degete, așa-numitele mâini antropomorfe, pun accent pe delicatete și adaptabilitate. Aceste sisteme sunt echipate cu senzori sensibili pentru a prinde obiecte fragile sau neuniforme, precum farfurii sau plante. Scopul este de a combina siguranța și viteza, pentru ca roboții să servească în activități casnice diverse, fără a produce accidente.

Dezvoltarea acestor tehnologii se confruntă cu provocări precum echilibrul între complexitate, fiabilitate și cost. În timp ce robotii industriali preferă sisteme simple și robuste, roboții domestici trebuie să fie mai sensibili, dar și mai adaptabili. Pe măsură ce tehnologia evoluează, însă, tendința generală este spre mâini robotice tot mai antropomorfe, adaptate atât pentru manipulare fină, cât și pentru aplicații variate.

Finalul indică faptul că evoluția mâinilor robotice va continua să fie influențată de cerințele mediilor în care operează. Combaterea diferenței dintre robustețe și delicatețe rămâne o prioritate. Menținerea unui interes actualizat și monitorizarea constantă a progreselor tehnologice sunt esențiale pentru finalizarea acestor obiective.