Securitatea cibernetică a anului 2025 a arătat, dincolo de orice așteptare, că vulnerabilitatea organizațiilor nu provine întotdeauna din atacuri extrem de sofisticate, ci mai ales din modul în care acestea gestionează și înțeleg eșecurile. În era în care orice sistem aparent funcțional este perceput ca sigur, ultimele incidente au demonstrat că adevărata criză nu se află în breșe tehnice, ci în încrederea pierdută în date și în luarea deciziilor critice pe baza unor informații nesigure. În 2026, analiza acestor situații devine esențială pentru a înțelege pașii necesari pentru o securitate cibernetică mai adaptată noilor realități.

Eroarea fundamentală: confundarea funcționării sistemului cu siguranța datelor
Un factor semnificativ în eșecurile din 2025 a fost percepția greșită că, dacă sistemele sunt online și indicatorii arată că totul merge bine, atunci și datele sunt de încredere. Altfel spus, încrederea excesivă în funcționarea tehnologică a făcut ca multe organizații să nu pună la îndoială integritatea informațiilor, chiar dacă în spate, acestea fuseseră corupte sau manipulate. Un exemplu dureros este atacul ransomware asupra Change Healthcare, care a perturbat procesarea cererilor de rambursare în sectorul sănătății din SUA. Deși sistemele au fost rapid repuse în funcțiune, echo-ul acestui incident s-a resimțit săptămâni întregi, când spitalele și clinicele au operat cu date parțial incerte sau incomplete, iar plățile întârziate au creat un val de frustrare și confuzie. La fel, cazul Ascension a ilustrat cât de mult poate declanșa un incident de securitate o revenire la gestionarea manuală a documentelor, afectând nu doar operațiunile administrative, ci și deciziile clinice. Medicii, spre exemplu, au fost nevoiți să gestioneze informații sănătății cu nivel ridicat de incertitudine, iar viteza și precizia actului medical au avut de suferit.

Criza încrederei și fragilitatea sistemelor în fața evenimentelor globale
Un alt exemplu clar al vulnerabilităților sistemice s-a consumat în urma unei actualizări defectuoase a platformei de securitate CrowdStrike, care nu a fost un atac, ci o simplă erată tehnică. Efectele s-au răspândit rapid la nivel global, provocând anularea zborurilor și întreruperi majore ale serviciilor medicale și de business, toate pe fondul unei crize de încredere în operațiuni. Problema nu a fost atât tehnică, cât capacitatea de a remedia situația, ci lipsa unor proceduri clare și a unor ghiduri validate pentru recuperare. În plus, deficiențele în gestionarea identității digitale, precum conturile administratorilor partajate sau credențialele de urgență neactualizate, au amplificat incertitudinea și riscul unor accidente mai grave. Există o realitate dură: prea multe soluții de securitate în prezent sunt concepute pentru a opri atacurile, dar nu și pentru a sprijini decizii umane în situații de criză sau pentru a menține responsabilitatea în condiții extreme.

Viitorul securității cibernetice: un model centrat pe oameni
Pentru a evita repetarea unor astfel de penumbre digitale, specialiștii afirmă că e nevoie de o schimbare profundă în paradigma de securitate. Nu este suficient să previi atacurile, ci trebuie să asiguri și fiabilitatea deciziilor în condiții de incertitudine. Sistemele trebuie gândite astfel încât, atunci când esuează, să ofere o reprezentare clară și inteligibilă despre ceea ce s-a întâmplat, pentru ca oamenii de decizie să poată acționa în cunoștință de cauză. În acest sens, rolul tehnologiei trebuie extins dincolo de simpla protecție, către susținerea responsabilizării umane în fața situațiilor de criză. În lumea digitală a anului 2026, nu mai este vorba doar despre repunerea în funcțiune rapidă, ci despre reconstruirea fiecăror niveluri de încredere în date și decizii.

Pe măsură ce tehnologia evoluează, devine evident că soluțiile viitorului trebuie să fie mai inteligente și mai umane. Doar prin consolidarea mecanismelor de avertizare, control și responsabilizare, vom putea preveni repetarea unei crize de încredere atât de devastatoare ca cea din 2025. În absența unor astfel de transformări, fragilitatea sistemelor globale va rămâne o vulnerabilitate majoră, pe care doar o abordare centrată pe oameni o poate vindeca.