Catalogul clasic, încă prezent în școli: De ce digitalizarea educației merge greu

Deși cataloagele clasice, pe hârtie, nu mai sunt obligatorii în școlile din România de mai bine de trei ani, acestea continuă să fie folosite pe scară largă. Motivul principal este lipsa unui sistem public, gratuit și unitar de catalog electronic, care să înlocuiască complet vechile documente.

„Este vina noastră, pentru că nu am reușit să retehnologizăm baza de date”, a recunoscut Claudia Teodorescu, subliniind dificultățile întâmpinate în procesul de tranziție. Ministerul Educației lucrează la un proiect amplu, dar implementarea acestuia este întârziată, ceea ce face ca școlile să se bazeze în continuare pe metodele tradiționale.

Proiectul unui catalog electronic național întârzie

Ministerul Educației are în plan dezvoltarea unei platforme digitale care să centralizeze toate informațiile din sistemul de învățământ. Aceasta ar include atât catalogul electronic, cât și portofoliile elevilor și ale profesorilor. Scopul este de a permite accesul facil la date, de la note și prezențe până la diplome și situații administrative, într-un sistem integrat.

„Sperăm ca în trei ani să fie gata și să avem un catalog electronic public la nivel național”, a declarat reprezentanta ministerului. Cu toate acestea, punerea în aplicare a proiectului necesită o investiție majoră și o muncă complexă de integrare a datelor existente. Din cauza acestor aspecte, implementarea durează mai mult decât s-a prevăzut inițial.

Digitalizarea, o realitate inegală în școlile din România

În prezent, aproape jumătate dintre școlile din România folosesc deja forme de catalog electronic. Totuși, acestea sunt soluții individuale și nu comunică între ele, creând diferențe majore între unitățile de învățământ. Majoritatea școlilor digitalizate se află în București și în județe precum Suceava, Cluj sau Brașov, în timp ce în alte zone utilizarea acestor sisteme este încă redusă.

Această discrepanță arată că digitalizarea educației depinde, în mare măsură, de resursele locale. Lipsa unui sistem național unitar obligă școlile să găsească soluții proprii, fie prin achiziționarea unor platforme private, fie prin utilizarea metodelor tradiționale.

Proiectul unui catalog electronic național, finanțat cu fonduri europene în valoare de aproximativ 100 de milioane de euro, încearcă să rezolve aceste probleme.