Discuțiile despre planul de pace propus de Donald Trump pentru Gaza se concentrează pe întrebarea cine este de acord și cine se opune. În timp ce Israelul și statele arabe sunt favorabile, acestea acționează în condițiile în care nu au altă variantă și au avut un rol important în crearea planului. Uniunea Europeană susține, de asemenea, această inițiativă, fiind de așteptat, având în vedere suportul arabilor. Grupări precum Jihadul Islamic Palestinian și grupurile de teroriști yemeniți Houthi sunt împotrivă, iar Hamas este și ea de partea opoziției. Rolul guvernului britanic nu este clar, dar, la fel ca restul lumii, nu pare să fie foarte implicat în această chestiune.

Totuși, o întrebare mai crucială rămâne: a fost consultată și populația palestiniană? Nu mă refer la liderii lor, precum Hamas și Autoritatea Palestiniană, ci la palestinienii de rând, la societatea civilă, intelectuali, mass-media, lideri religioși, mediul privat și activiști.

De-a lungul timpului, stânga occidentală vorbește despre Hamas ca și cum ar fi fost impus acest regim civililor din Gaza, în loc să recunoască faptul că aceștia au votat această organizație cu două decenii în urmă și că Hamas exprimă în continuare ideologia de violență la care aderă o parte semnificativă a palestinienilor. Convingerea acestor susținători că, odată eliminate Hamas, zona Gaza va prospera, pare mai mult o iluzie.

Acesta este, în mare, fundamentul planului Trump, una dintre condițiile sale fiind excluderea Hamas de la guvernarea viitoare a Gazei. Întrucât Hamas are o istorie de violență și de masacre, această condiție pare logică. Cu toate acestea, populația palestiniană încă susține Hamas.

Când se amintește că alegătorii palestinieni au votat Hamas în 2006, o organizație recunoscută ca teroristă, care și-a declarat țelul exterminării evreilor, există argumente conform cărora mulți palestinieni nu au avut niciodată ocazia să voteze și, implicit, că s-ar fi orientat spre alte opțiuni, nu Hamas.

Însă sondajele de opinie recente arată altceva. Într-un studiu realizat de un centru de cercetare din Orientul Mijlociu, întrebat dacă ar vota pentru un parlament, majoritatea palestinienilor din Gaza și Cisiordania au ales Hamas, cu 43-49%, fiind aproape de dublul celui de-al doilea candidat. De asemenea, dacă li s-a cerut opinia despre dezarmarea Hamas pentru a pune capăt războiului, majoritatea au fost împotrivă. La fel și în cazul expulzării unor lideri Hamas pentru a permite reluarea operațiunilor militare, majoritatea s-au pronunțat împotrivă.

Aceasta indică faptul că, deși palestinienii sunt nemulțumiți de activitatea Hamas și de modul în care gestionează situația socială și economică din Gaza, suportul pentru această organizație și pentru ideea de stat palestinian se menține în rândul lor. Miza naționalistă palestiniană este, în esență, negarea dreptului Israelului la stat, iar Hamas este percepută ca o organizație capabilă să realizeze acest obiectiv.

Originea identității naționale palestiniene nu este simplă: ea s-a constituit ca reacție la înființarea și consolidarea identității naționale evreiești, în contextul începutului secolului XX, fiind influențată de superioritatea arabă, imperialismul musulman, propaganda sovietică și un antisemitism radical. Există însă și palestinieni care doresc o pace sinceră și conviețuire cu Israelul.

Impotriva acestei dorințe de cooperare se află, însă, majoritatea palestinienilor, pentru care păstrarea și afirmarea naționalității arabe și împotriva Israelului reprezintă o prioritate, fiind susținute de valorile intense ale naționalismului palestinian. Deci, în ciuda nemulțumirii față de Hamas și de activitatea ei, majoritatea palestinienilor urmează, în fapt, o agendă diferită, bazată pe respingerea statului evreu și alimentată de o istorie și o cultură ce se revendică dintr-un complex de elemente – supremație arabilă, imperialism musulman și antisemitism.

În concluzie, principala barieră în calea creării unui stat palestinian nu o reprezintă israelienii, ci, de fapt, însuși palestinienii, având în vedere opoziția și sprijinul lor pentru ideea unei națiuni palestiniene care să fie în continuare în conflict cu Israelul.



Sursa articol