Daniel David, ministrul Educației, afirmă că a fost o perioadă de protecție pentru el, pentru că știa că, dacă problemele din domeniul educației devin de notorietate, țara ar putea avea dificultăți legate de evaluările internaționale. El explică că a acceptat măsuri dificile în domeniu, fiind conștient că, fără aceste schimbări, nu doar sistemul de învățământ, ci întregul stat ar avea de suferit. De asemenea, a menționat că s-a gândit la demisie, dar consideră că plecarea sa nu ar rezolva criza fiscal-bugetară. „Funcționarea sistemului pentru mine este mai importantă decât poziția de ministru”, a spus el.

„De aceea am stat tăcut din 8 iulie până în 15 august, evitând dezbaterile, pentru că știam că dacă educația devine agitată, vom avea probleme cu evaluarea agenției de rating Standard & Poor’s din iulie și cu cea a companiei Fitch din august. Salariile și bursele depind de aceste evaluări, iar toți trebuie să înțeleagă consecințele uriașe pentru salarii, burse, pensii și ajutoare sociale”, a explicat Daniel David într-o intervenție televizată.

El a spus că a acceptat funcția de ministru, ca tehnocrat, în speranța că va putea implementa reforme în sistem, dar și-a dat seama că mai întâi sunt necesare măsuri de urgență, fără de care sistemul de educație și țara s-ar bloca.

„De ce trebuie să iau aceste măsuri? Pentru că, în calitate de ministru, nu am contribuit la deficitul mare. Am venit în funcție în ianuarie, în timpul unei crize politice și de austeritate, iar în al doilea mandat am prins o criză economică. Cred că era mai potrivit pentru vremuri normale să fac aceste reforme, însă am realizat că, dacă nu acționăm, riscăm să blocăm total sistemul și să punem în pericol întreaga țară. Nu îmi place, dar acesta este adevărul”, a afirmat Daniel David.

El a menționat că a luat în mai multe ocazii în calcul renunțarea la poziția de ministru.

„Demisia mea s-a cerut cam din ianuarie, de când am devenit ministru, pentru că am avut un discurs sincer despre un parcurs european al României. Am fost criticat de cei care nu împărtășeau aceeași viziune și, automat, s-a cerut demisia. Ulterior, în timpul discuțiilor despre planurile-cadru, tot s-a cerut renunțarea mea, și acum, în contextul crizei fiscale, le-am spus sindicatelor: dacă demisia mea ar putea rezolva problema a două miliarde de lei și bugetul pentru anii următori, m-aș retrage de bună voie. Însă nu cred că această demisie ar rezolva criza fiscală. Le-am spus angajaților din domeniu să construiască pe nemulțumirile lor și, în același timp, i-am asigurat că pentru mine, funcționarea sistemului e mai importantă decât poziția de ministru”.



Sursa articol